“Era sfârșitul lui decembrie 1938 și de atunci n-am mai călcat niciodată peste hotare, decât poate în gândurile mele. Şi nici n-o să mai calc. Nu pentru că Țara Israelului este atât de frumoasă, ci pentru că acum cred că toate călătoriile sunt ridicole: singura călătorie din care nu te întorci întotdeauna cu mâinile goale este cea din tine. În mine nu există granițe sau vămi și pot călători până la cele mai îndepărtate stele. Sau să mă plimb prin locuri care nu mai sunt, să vizitez oameni care nu mai sunt. Pot să merg până și în locuri care n-au existat niciodată, care n-ar fi putut exista, dar în care îmi place să fiu. Sau, cel puțin, nu îmi displace.”
Excerpt From
Poveste despre dragoste şi întuneric
Amos Oz
https://www.facebook.com/ghita.mocan
Anunta-ti si prietenii de acest articol prin:
