Așa s-au întrebat și ucenicii în barcă, uzi fleașcă după o sperietură zdravănă. Câteva momente mai devreme se țineau de ce apucau, dar acum barca devenise fixă; apa nu mai zicea nici pâs! Picaseră examenul! De urmat… L-au urmat pe Isus. În barcă, de vâslit… au vâslit făcându-și datoria. Însă ultimul pas a fost greșit… pasul îngrijorării. Trebuiau să-L trezească pe El și să se culce ei în mijlocul furtunii… și abia atunci ar fi putut spune că Dumnezeu nu-i un om, ci e Dumnezeu infinit!Daniel Ciucur
București
Anunta-ti si prietenii de acest articol prin:
