Mărturia lui Max Ciobanu, saxofonistul trupei NOT AN IDOL

Am 31 de ani și sunt căsătorit cu cea mai frumoasă femeie, Vera Ciobanu, pe care o iubesc foarte mult.

M-am născut într-o familie simplă de la țară, din satul Țărăncuța, raionul Cantemir. Părinții m-au botezat de mic copil în biserica ortodoxă, potrivit cu datina strămoșească. Ne-am mutat să locuim în Chișinău încă când eram mici. Am locuit lângă parcul Dendrarium din Chișinău. Împreună cu fratele mai mic Sergiu mergeam la școala duminicală în apropiere. Doi misionari coreeni creștini, Ioan și Ana, ne adunau pe toți copiii și făceam împreună studiu biblic și învățam cântări creștine. Mulți copiii ne adunam acolo, pentru că era interesant, neobișnuit și vesel. Aveam parte și de joacă, bomboane și apă dulce.

Într-o vară am mers cu ei la tabără. Într-o seară la program un grup de fete cântau melodii creștine, dar cântau cam timid și fals. Eu m-am ridicat în picioare și am șuierat ca să le ”încurajez”. Nu știu ce era în mintea mea, dar am dat frîu liber firii mele pământești. După o discuție cu educatoarea mi-a fost foarte rușine de ce am făcut. În camera mea m-am pocăit și mi-am cerut iertare de la Dumnezeu.

Când eram clasa a V-a, noi cu familia ne-am mutat în alt sector al orașului și am pierdut orice legătură cu pocăiții. Tata pleca la muncă peste hotare, iar mama acasă încerca să ne strunească pe mine și pe fratele meu mai mic.

Când eram clasa a VIII-a, l-am rugat pe tata să mă dea la școala de arte ”V. Poleacov” să învăț să cânt la clarinet, pentru că-mi plăcea foarte mult. De la 7 ani cânt la fluier și am cântat și în corul Lia Ciocârlia. Eram foarte pasionat de muzică. La una din lecțiile de solfegiu, un coleg m-a rugat să-l ajut la dictare și astfel am început să discutăm. Vocabularul meu era plin de ”figuri de stil” și colegul meu Sergiu m-a atenționat de îndată ce am observat că este creștin și m-a rugat să nu vorbesc cuvinte urâte și grosolane. Sergiu m-a invitat la fanfara misiunii creștine de binefacere ”Armata Salvării”. Acolo am recunoscut melodiile învățate în copilărie, așa ca ”Aceasta e ziua Domnului” și altele. Foarte tare m-am bucurat că am ajuns să cânt acolo. Țin minte bine acel moment de reîntâlnire cu creștinii. Parcă zburam de bucurie.

Dumnezeu m-a binecuvântat și am terminat studiile la școala de arte, apoi liceul de muzică ”Ciprian Porumbescu”. După liceu am absolvit și Academia de Arte din Moldova. Am devenit și membru al misiunii ”Armata Salvării” și dirijor de fanfară. Am fost invitat apoi să cânt și în fanfara de la biserica Betel. Am spus părinților și ei s-au bucurat mult. Ei au auzit de această biserică de la părinții lor încă când locuiau în Țărăncuța. Eu îmi amintesc cum bunica mă ducea de mânuță la adunarea din sat. Cred că buneii s-au rugat mult pentru pocăința noastră.

Cu timpul mi-au apărut multe întrebări legate de viață, căsătorie, credință, dar fără răspunsuri. Viața mea cu Dumnezeu s-a răcit și devenisem un creștin supărat, fără pace și fără idei de viitor. Îmi doream o schimbare și m-am apucat să studiez limba engleză la școala ENGLISH FOR A NEW LIFE.

Îmi plăcea foarte mult metoda de predare a limbii engleze la această școală, împreună cu studiul biblic. Am început să frecventez și întâlnirile de tineret și-mi plăcea foarte mult.

După un timp de studiere a limbii engleze am fost și la tabăra ENGLISH FOR A NEW LIFE. Era aceeași tabără din Vatici unde am mai fost când eram copil. Acolo am studiat limba engleză și cursul biblic ”Căsătorie Fără Regrete”.

CITESTE MAI MULT: https://moldovacrestina.md/marturia-lui-max-ciobanu-saxofonistul-trupei-not-an-idol/