Alesia, ultimul zâmbet…ultima fotografie…
Acum un an, aproape de miezul nopţii, fără să bănuim măcar ce urma să se întâmple, Alesia ne-a zâmbit aici, pe Pământ, pentru ultima oară. E ultima fotografie… ACUM, NE ZÂMBEŞTE DIN CER!
Sub privirile noastre, pe scaun fiind, după ce a plâns puţin dar intens, s-a uitat la noi, a închis ochii şi şi-a pierdut cunoştinţa… În tumora cerebrală i s-a spart un vas de sânge. Acum un an, în acea noapte de 11-12 februarie 2017 a fost nevoită să plece din patul ei, din casa ei şi nu s-a mai întors. Şi patul şi camera Alesiei au rămas aşa de când a fost nevoită să o ducem la spital. Nimic nu am schimbat. Toate sunt la locul lor…
Bunul Dumnezeu ne-a mai lasat-o inca 39 de zile… până pe 22 martie 2017.
Ce-am simţit noi atunci… numai Dumnezeu, care era prezent, a ştiut… Doar şi El a trecut prin aceleaşi dureri ca şi noi.
„De n-ai avut un fiu în viaţă
crescut în veşnic jubileu;
de n-a fost dat să-şi moară-n faţă,
să simţi că inima-ţi îngheaţă –
Nu poţi pricepe ce sunt Eu.”
„Plângi, Marie. Candela s-a stins.
Cad la geam petale în tăcere.
Slava ce se dă din Necuprins
nu-i lipsită-n lume de durere.”
„Şi nimenea pe vale n-a cunoscut minunea,
când puiul fără mamă şi fără mângâieri,
spre stolul de lumină a străbătut genunea
şi-a dispărut în zarea eternei primăveri…”
„Iar dacă voi merge odată
la Cel ce din Duh mă născu,
Voi spune de-a pururea: Tată
Te laud c-aşa ai vrut Tu!”
Sufletul meu te binecuvântă, Doamne!
https://www.facebook.com/search/top/?q=alesia%20munteanu
Anunta-ti si prietenii de acest articol prin:
