În fiecare noapte, în celula întunecoasă, eu predicam unui auditoriu nevăzut. Eram obişnuit cu acest auditoriu, chiar atunci când fusesem liber. În 1 Petru 1.12 stă scris că îngerii doresc să privească la predicarea Evangheliei.
Ori de câte ori predicam în biserici, eram conştient că erau de faţă nu numai oameni , ci şi îngeri (căci unde s-ar putea afla îngerii noştri păzitori atunci când noi suntem în biserică?).
Întotdeauna m-am străduit să rostesc un cuvânt bun şi pentru ei. Dar am făcut greşeala de a crede că numai îngerii se aflau în auditoriul meu nevăzut. Nu a fost aşa.După ce am sosit în Vest, am publicat trei cărţi cu predicile pe care le-am compus în celula mea solitară:
„Sermons in Solitary Confinement” (Predici din celula singuratică), „If Prison Walls could Speak” (Dacă zidurile ar putea vorbi) şi „Alone with God” (Singur cu Dumnezeu). Şi atunci s-a întâmplat un lucru … foarte ciudat…
Am primit o scrisoare de la un bărbat din Canada care îmi scria că făcuse parte dintr-o familie bună de creştini, dar ca tânăr a luat-o razna în viaţă şi a sfârşit-o în închisoare. Aici el s-a purtat rău şi a fost dus singur într-o celulă. În disperare, se gândea cât de trişti trebuie să fie părinţii săi evlavioşi.
Ar fi dorit să se întoarcă la Dumnezeu dar nu ştia cum. Atunci s-a rugat: „Doamne, dacă există undeva în această lume un alt prizonier care este singur ca şi mine şi care Te cunoaşte, adu-mi Te rog gândurile lui”.
Apoi a auzit o voce lăuntrică care i-a spus: „Dumnezeu te caută cu şi mai multă sârguinţă decât Îl cauţi tu. Dorinţa unei vaci de a fi mulsă e mai mare decât a unui viţel de a suge. El te caută şi ştie cum să găsească ceea ce caută.
citeste mai mult: http://logosul.ro/2018/01/06/richard-wurmbrand-predici-din-celula-singuratica/
Anunta-ti si prietenii de acest articol prin:
