EDITORIALE

Impresionant! Ravi Zacharias a scris aceste rânduri în paginile Washington Post ca un mesaj de despărțire de Nabeel

Ravi Zacharias a scris aceste rânduri în paginile Washington Post ca un mesaj de despărțire de Nabeel. Nabeel ne-a părăsit sâmbătă, dar bucuria și determinarea sa de a vedea cât mai mulți oameni întâlnind mesajul Evangheliei va rămâne întotdeauna în inima noastră


Prima dată când ne-am întâlnit, stăteam la masă, iar el își mișca întruna piciorul, parcă fără să-și dea seama, ca și cum s-ar fi antrenat pentru o cursă. Era un exemplu al dispoziției lui permanente de a se ridica și a porni la drum. L-am întrebat dacă putem vorbi despre misiunea lui în viață. Ne-am urcat apoi în mașină, iar el încă mai dădea din picior.

Ăsta era Nabeel Qureshi. Nu putea sta locului. Avea o misiune, era veșnic gata să pornească. Din păcate pentru noi, a murit sâmbătă, la tânăra vârstă de 34 de ani, după un an de luptă cu cancerul la stomac. Nabeel a crescut într-o familie de musulmani americani, convertindu-se la creștinism, după ce un coleg de facultate i-a trezit interesul pentru creștinism. Nabeel a lucrat împreună cu mine, ca apologet creștin.

Domeniul apologeticii are de-a face cu întrebările dificile cu care se confruntă credința creștină. Fiecare avem o viziune despre lume, fie că o recunoaștem sau nu. În principiu, o viziune oferă răspunsuri la patru întrebări necesare: origine, semnificație, moralitate și destin. Apologetica creștină este disciplina care răspunde întrebărilor specifice, clarificând astfel afirmațiile făcute de creștinism. Scopul nostru este să implicăm oamenii în dialoguri autentice, cu blândețe și respect, ținând cont de faptul că în spatele fiecărei întrebări se află un om care se frământă cu întrebarea.

Datorită faptului că Islamul se află în vizorul global în această perioadă, un om cu o personalitate atractivă și bine clădită precum Nabeel, a căpătat trecere și a fost tratat cu imparțialitate. Era medic, dar studiase foarte mult și teologie și filosofie, calități academice care i-au atras respectul celorlalți. Era foarte bine pregătit în credința în care fusese crescut.
Nabeel a ținut aproape de inima sa Evanghelia lui Isus Cristos, revelată în Vechiul și Noul Testament, purtând mesajul mântuirii. Spunea că a petrecut ani din tinerețea sa încercând să fie „neprihănit înaintea lui Dumnezeu”, doar pentru a-și da seama mai târziu că neprihănirea putea fi găsită la Cruce, prin Isus. Acesta este mesajul best-seller-ului său, „Căutându-l pe Allah, L-am găsit pe Isus”.

Bunicii săi fuseseră misionari musulmani în Indonezia. S-a convertit în urma unei examinări amănunțite a caracterului istoric al Evangheliei, precum și a afirmațiilor unice ale lui Isus. Convertirea sa a reprezentat un episod foarte dureros pentru familia lui, fiind probabil și cea mai mare povară pe care o purta, pentru că-i iubea foarte mult. Într-adevăr, convertirea lui Nabeel a dat curs multor întrebări, însă răspunsurile sale clare și blânde au avut impact asupra multora din lumea islamică. A întâlnit o mulțime de oameni care îi citiseră cartea și parcurseseră propria călătorie spre credința în Isus. Îl afecta să vadă că musulmanii sunt descriși ca un popor violent, lucru pe care-l credea fals și pornit din intenții greșite.

Nu a fost doar un simplu evanghelist; evangheliza cu pasiune. Își dorea să ajungă peste tot în lume cu vestea cea bună, că iertarea lui Dumnezeu este deschisă tuturor. Când vorbea, lumea îl asculta cu gura căscată.

Conduc o lucrare creștină numită RZIM, care a început în 1984 și care se bucură de o echipă permanentă de peste 70 de vorbitori cu diferite proveniențe culturale, aflați în 15 țări, pe fiecare continent. Ne adresăm artiștilor, academicienilor, oamenilor de afaceri și liderilor politici, discutând aspectele originii, semnificației, moralității și destinului. Scopul nostru este să prezentăm răspunsurile lui Isus într-un mod serios și convingător din punct de vedere intelectual, clădind astfel o punte între inimă și minte. L-am invitat pe Nabeel să se alăture echipei noastre acum patru ani și jumătate. A influențat zeci de mii de oameni prin evenimentele organizate, însă cărțile sale au ajuns la și mai mulți. A fost un vorbitor și un participant la dezbateri impresionant.

Îmi dau lacrimile când îmi aduc aminte de masa pe care am luat-o împreună acum mai bine de un an. Nabeel avea un apetit incredibil. Le spuneam întotdeauna celorlalți: „Nu vă puneți în spatele lui Nabeel, la bufet, că rămâneți fără mâncare.” Îl distra mult chestia asta. Făcea o farfurie plină să pară un simplu aperitiv. De data aceasta, însă, abia se atinsese de mâncare.
„Nabeel, nu vrei să mănânci?”
„Unchiule, am de ceva timp o senzație ciudată în stomac”, mi-a zis el.
L-am întrebat de când se simte așa și mi-a spus că trecuseră câteva săptămâni de când a început. L-am îndemnat să vadă un medic. Mi-a zis că-și planificase asta. Restul este istorie. Medicul l-a diagnosticat cu cancer la stomac – probabil stadiul 4. Am fost șocați cu toții. În câteva luni, soarta lui era pecetluită.

În luna mai, m-a rugat să mai facem o călătorie împreună.
Am plecat în Malaezia. Deși era slăbit trupește, pasiunea sa nu pălise deloc. Răspunsurile sale la întrebările oamenilor despre Dumnezeu și Isus, erau profunde și convingătoare. E greu de crezut că Nabeel ne-a părăsit atât de devreme. Mă duce cu gândul la faptul că a murit la aceeași vârstă pe care a avut-o Isus, când și-a încheiat lucrarea. „Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit şi la inima omului nu s-au suit, aşa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc”, ne spune apostolul Pavel. Credem că Nabeel este acum în ceruri. Mi-a spus cât de dureros este pentru el să-și lase în urmă soția, Michelle, dar și pe micuța lor, Ayah. Însă durerea lui a luat sfârșit. Nu-l jelesc. Jelesc însă lumea noastră frântă, ce abundă de ură și distrugere. Suferim cu toții de un cancer numit păcat. Boala ce ucide trupul este una minoră, însă boala care ucide sufletul este veșnică. Nabeel și-ar dori mai mult ca orice să purtăm mai departe mesajul lui Isus, care să schimbe lumea. Doar atunci vom putea înțelege că vestea tristă a morții lui Nabeel este temporară.

Poetul Henry Wadsworth Longfellow a spus-o cel mai bine.

„Viața-i aievea! Viața-i pe bune!
Iar mormântul nu-i al ei țel.
Praf tu ești și-n praf te vei întoarce,
Despre suflet nu spunem la fel.”

Ravi Zacharias
17 septembrie 2017

https://www.facebook.com/RzimRomania/posts/1417106671660236

ADMIN

Nu va ingrijoarti,dar,de ziua de maine; caci ziua de maine se va ingrijora de ea insasi. Ajunge zilei necazul ei

Related Articles

Lasă un răspuns

Check Also
Close
Back to top button
%d blogeri au apreciat: