EDITORIALE

Petru Hututui: CONFESIUNE. Răspuns de la Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității

CONFESIUNE

A fost o vreme, nu departe de noi, în care dacă aveai rude în Partidul Comunist, asta te situa în centrul atenției – erai respectat și ți se deschideau uși care pentru noi, cei mai mulți, erau din categoria „accesul interzis“. Pentru ei, privilegiile erau multiple, și acestea nu sunt mituri: de la premierea copilului la sfârșit de an școlar, la admiterea tânărului la facultate, de la promovarea la locul de muncă, la a fi pe lista de priorități pentru a primi butelie de aragaz, sau apartament de locuit, etc. Erai privilegiat și dacă ai fi avut o fotografie în care te-ai fi aflat cu un personaj de la Securitate sau de la Partid. Nimeni nu-și punea problema că o asemenea expunere ar putea să dăuneze.

Pentru noi, cei care mergeam împotriva curentului, fiecare zi era o adevărată aventură. Noi am fost „în pericole din cauza celor din neamul meu, în pericole printre frații mincinoși, în muncă și osteneală, adesea în nopți nedormite, în foame și sete, adesea în posturi, în frig și fără haine“ (2 Corinteni‬ ‭11:26-27).‭ În felul acesta am învățat că abilitatea de a face față dificultăților, greșelilor, eșecurilor și pierderilor este crucială pentru cei care vor să înainteze.

Dacă alegem să ne concentrăm asupra pierderilor, aceasta ne poate trage în jos. Dar când experimentăm pierderi, trebuie să învățăm din ele și să le dăm uitării. Atunci, unii din cei care aveau automobil – privilegiații – făceau tot posibilul să îl aibă de culoare negru, iar plăcuțele de înmatriculare preferate erau cele cu trei cifre. Așa se puteau confunda ei cu nomenclaturiștii. Nikolai Gogol spunea că „prin chinuri şi suferinţe ne este dat să căpătăm acea fărâmă de înţelepciune pe care nici cărțile nu ne-o pot da“. Noi, cei aflați în afara acestor privilegii, priveam cu oarecare invidie și ne întrebam cum de altora le-a ieșit cartea câștigătoare. Acum, când privim în trecut, putem spune că nu știam ce ne doream. „Dacă Tu, Doamne, ai păstra aducerea aminte a nelegiuirilor, cine ar putea sta în picioare Stăpâne? Dar la Tine este iertarea, ca astfel să fii de temut“ (Psalmii‬ ‭130:3-4)‬.

Scriu aceste rânduri dintr-o datorie de conștiință proprie; eram pregătit să le includ în cartea „Cu inima în palme“, însă din motive personale existente la acea vreme, am evitat să le public. Acum, însă, că le-a sosit momentul „… nu mi-e rușine, pentru că știu în Cine am crezut“ (2 Timotei‬ ‭1:12). Confucius ar fi spus că “Există trei metode de a deveni înțelept: Meditația, care e nobilă. Imitația, care e cea mai simplă. Experiența, care e cea mai amară“.

După anul 1990 reminiscențele trecutului comunist au fost convertite, iar privilegiații de ieri, acum, dacă își înmatriculau mașina, erau preocupați să aibă plăcuțele de înmatriculare cu prescurtări precum: „sen“, „dep“ sau „guv“. În ceea ce mă privește, nici față de aceste vremuri nu mă pot lăuda cu “realizări“. Nu m-am bucurat de favoruri nici în vremea dictaturii și nici în firava democrație. „Însă Domnul a stat lângă mine și m-a întărit, pentru ca, prin mine, proclamarea Evangheliei să fie dusă la îndeplinire și toate neamurile s-o audă“ ‭‭(2 Timotei‬ ‭4:17)‬. Eu personal, îmi dau seama că nu am prezentat interes nici pentru cei din trecut și nici pentru cei din prezent. Din acest motiv, cu inima curată, îl citez pe apostolul Pavel: „Fiecare să-și cerceteze fapta lui, și atunci va avea cu ce să se laude numai în ceea ce-l privește pe el, și nu cu privire la alţii“ (Galateni‬ ‭6:4).‬ Întotdeauna am dezapreciat comportamentul oamenilor care defăimează, sunt sarcastici, născocesc, înjosesc sau vorbesc injurios despre alții. Se spune că umorul sănătos este lipsit de sarcasm – pentru că are ca subiect propria persoană. „Mințile luminate discută idei; mințile mediocre discută evenimente; mințile mici discută oameni“ (Eleanor Roosevelt).

Acum când omenirea scrie noi pagini de istorie, se cuvine să „nu vă mai gândiţi la ce a fost mai înainte și nu vă mai uitaţi la cele vechi! Iată, voi face ceva nou și-i gata să se întâmple. Să nu-l cunoașteţi voi oare? Voi face un drum prin pustie și râuri în locuri secetoase“ (Isaia‬ ‭43:18-19). ‭

Ajunși la mai mult de un sfert de veac de călătorie prin firava democrație și capitalism, vreau să binecuvântez oamenii. Atât prietenii cât și neprietenii, indiferent de atitudinea pe care ar avea-o, ar trebui să se poată bucura de binecuvântarea semenilor, fiindcă o societate se construiește pe principii sănătoase. Iar “Cel ce sădește și cel ce udă sunt una și fiecare își va primi răsplata după osteneala lui“ (1 Corinteni‬ ‭3:8)‬.

Nu pot să închei fără să folosesc cuvântul Mântuitorului, atât de cald, bun și puternic: „Nu judecați, ca să nu fiți judecați. Căci cu ce judecată judecați, veți fi judecați și cu ce măsură măsurați, vi se va măsura. De ce vezi tu așchia din ochiul fratelui tău, dar nu observi bârna din propriul tău ochi?! Sau cum îi vei spune fratelui tău: «Lasă-mă să-ți scot așchia din ochi!», când iată, în ochiul tău este o bârnă?! Ipocritule! Scoate mai întâi bârna din ochiul tău și atunci vei vedea clar să scoți așchia din ochiul fratelui tău“ (‭‭Matei‬ ‭7:1-5‬ ‭NTR)‬‬

https://www.facebook.com/permalink.php?story_fbid=543432879351086&id=100010531360763

ADMIN

Nu va ingrijoarti,dar,de ziua de maine; caci ziua de maine se va ingrijora de ea insasi. Ajunge zilei necazul ei

Related Articles

Lasă un răspuns

Back to top button
%d blogeri au apreciat: