Pastor Cristian Ionescu: CLARIFICĂRI NECESARE

Nu pentru a scuza ceea ce nu poate fi scuzat!
Suntem mai mult decât sătui de asemenea clarificări.
Că nu au știut (adaugă și minciuna la toate celelalte păcate), că suntem neutri ca să păstrăm unitatea (unitatea fără adevăr este șvaițer), că nu trebuie să ne facem de râs în fața lumii (asta însemnând să nu-i facem pe ei de râs, după ce ei ne-au făcut pe noi toți de râs) și exemplele pot continua.

Dar, pentru a stabili niște poziții clare despre luările noastre de… poziție, iată-le:

• Nu voi lua niciodată o poziție publică față de o situație specifică afară de faptul că este DEJA în spațiul public;
• Dacă sunt lucruri care ridică semne de întrebare la nivel principial, mă voi exprima generalizat, fără exemple specifice, în ideea că “cine are urechi de auzit, să audă…”
• Consider că orice for de autoritate responsabil, pe lângă măsurile de ordin interior (mai mult sau mai puțin blânde), trebuie să își exprime în spațiul public punctul de vedere cu privire la situații devenite publice, care dau naștere la controverse și confuzii; a fi lider înseamnă a-ți asuma dreptul de exprimare chiar dacă unele orgolii vor fi răscolite; ceea ce se întâmplă în privat poate fi corectat acolo, dar ceea ce se dezbate în spațiul public trebuie abordat în spațiul public; altfel, ori se va trage concluzia că nu ne pasă, ori că suntem de acord cu ce s-a întâmplat…
• În multe situații aș prefera ca alții să ia atitudine; uneori aștept câteva zile și intervin atunci când văd că cei ce ar putea exprima un punct de vedere relevant nu o fac; i-aș susține bucuros și le-aș da suportul, însă posibil că mulți gândesc aceste lucruri prin prisma relațiilor personale, al șanselor electorale sau… cine mai știe ce? Un lucru este clar, trăim într-un sat global: tot ce se întâmplă peste tot, ne afectează pe toți! Deci, pentru cei care ar crede că ne amestecăm “unde nu ne fierbe oala”, oala asta este a tuturor și îi fierbe pe toți!
• Nu plec de la pretenția de infailibilitate, departe de mine acest gând! În afara unor comentarii de prost gust sau de-a dreptul vulgare, tolerez criticile chiar și atunci când nu mi se par foarte raționale; sunt convins că toți mai avem ceva de îmbunătățit în ceea ce facem și cum facem, dar sunt acțiuni care depășesc cadrul erorilor inadvertente; acestea trebuie taxate prompt și corectate imediat;
• Și, în fine, sunt anumite luări de poziție față de lucruri care m-ar deranja, adică situații specifice, unde datorită proximității aș putea fi acuzat de interese personale sau vendetă personală; în aceste cazuri, chiar și atunci când îmi exprim un punct de vedere, o voi face la nivel de principiu, lăsând la latitudinea altora aplicațiile de rigoare; este oarecum arbitrar, dar… îmi rezerv acest drept.