EDITORIALE
Păcatul lipsei de reverență – de Nicolae.Geantă


Păcatul lipsei de reverență e un cancer ce lovește și bisericile. Înaintea unui Dumnezeu Sfânt nu ne putem înfățișa oricum. Nici la predică, nici la cântare, nici la rugăciune. Și nici atât la Masa Domnului! Nu putem participa fără reverență. Nu cu frică e reverența, ci cu respect! Reverența mă oprește să butonez iPhonul în timpul predicii, să mă îmbrac ca la mall la biserică, să critic predicatorul (recunosc, nu toți sunt vocea lui Dumnezeu), să disprețuiesc lucrările Duhului Sfânt! Lipsa de reverență e sfidarea prezenței lui Dumnezeu!
Uza avusese Chivotul Domnului acasă. Dar a fost lovit de Dumnezeu când l-a atins în car! Pentru că, vorba lui John Bevere, slava lui Dumnezeu se întorsese! Era prezentă.
Chiar în timp ce scriu acest articol doi tineri care stau lângă mine pe o canapea în fața unui cămin plin de părinți și studenți, înjură, vorbesc porcos și trag adânc din țigară. Aș putea să le zic vreo două. Obrăznicia lor incomodează. Dar mă ridic și plec! Și mă gândesc că tot așa face și Dumnezeu unde e lipsă de reverență. Nu mai lovește pe cei ce practică păcatul lui Uza. Îi părăsește!
Păstrați reverența copii ai lui Dumnezeu! Dacă n-o faceți poate că nu veți muri. Dar sigur veți rămâne orfani!
Nicolae.Geantă
Brașov