Pasionat de istorie fiind am citit cum pe vremuri, în timpul marilor ciume, în caz de război bombele chimice erau niște cadavre îmbâcsite de virusul provocator de ciumă. Cei ce asediau o cetate aruncau un astfel de cadavru peste zid și așteptau ca locuitorii ei să moară măcinați de acest virus. Dacă cei din cetate îi dădeau repede foc erau șanse să scape.
Până astăzi ne uitam prin binoclu de departe la alții măcinați de ciuma imoralității și degradării societății, dar președintele nostru drag ne-a aruncat cadavru’ și în curtea noastră. Ori îi dăm foc cu rugăciunile noastre și cu o împotrivire vehementă ori îl îmbrățișăm ca naivii și „murim” cu toții lent și dureros.
Nici să-l lăsăm pe caldarâm gândindu-ne că nu e traba noastră nu-i o soluție. „Șobolanii societății” (gândiți-vă voi care sunt ăștia) se vor înfrupta din acest cadavru și apoi îl vor aduce în casele noastre și ne vor mușca otrăvitor pe noi și pe copiii noștri.
Nu stați nepăsători! Rugați-vă și apoi împotriviți-vă! Altfel vom plânge în pumni de ciudă că nu am făcut-o la timp!
Doamne ajuta!
Sursa: https://www.facebook.com/tony.profides/
Anunta-ti si prietenii de acest articol prin:
