Nelu Brie: FERESTRE SPRE LUMEA DE DINCOLO

FERESTRE SPRE LUMEA DE DINCOLO

Stimati frati, stimate surori, in seara aceasta, am ales sa citesc acest cuvant, in urma simtamantului capatat in rugaciune, in contextul evenimentelor care s-au petrecut printre noi in ultimile doua saptamani. Cineva spunea ca Dumnezeu ne vorbeste in multe feluri, dar in necazuri, striga la noi. Atat Biserica Emanuel, cat si Biserica Sfanta Treime, au fost zguduite de doua plecari fara veste si fulgeratoare. Si am zice: ne-la vreme dintre noi. Sa ramanem oare surzi la acest mesaj? Ce ar mai trebui sa faca Dumnezeu intre noi, ca sa auzim mesajul? 57 de ani, 52 de ani, Fratele Vasile si Fratele Nelu, doi barbati in putere, nici unul bolnav si amandoi au plecat de odata. Ne-am obisnuit asa de mult sa auzim de asemanatoare imprejurari, incat efectiv, ele numai trec pe langa noi fara sa se opreasca in inima. „S-a intamplat!” Oare, un copil a lui Dumnezeu, temator de Dumnezeu, n-ar trebui sa-si aplece urechea si sa-si cerceteze sufletul si sa-si puna intrebari cu privire la sensul mesajului trimis de Dumnezeu adunarilor?

Aduceti-va aminte ca acestea au fost vestite prin Duhul Sfant. Si cu atat mai mult ar trebui sa ne sesizeze, cu cat vestirea a fost legata de starea spirituala in care se gasesc adunarile. Trebuie sa ne intoarcem cu fata spre Dumnezeu. Trebuie sa ne punem in randuiala. Trebuie sa ne trezim duhovniceste si sa slujim lui Dumnezeu cu un elan nou si cu o hotarare noua. Dumnezeu sa ne ajute si sa ne intareasca.

Locul din Scriptura, pe care l-am citit, este rostit de Domnul nostru Isus. Acest Cuvant nu e o parabola, a carui sens trebuie verificat prin tot felul de echivalente simbolice. Nu. Daca Isus a zis ca ‘era un om bogat’, puteti sa-mi spuneti ce reprezinta asta? Si in vremea noastra sunt oameni bogati. Ce sa reprezinte asta decat viata? ‘Era un om sarac’. Da ce, in vremea noastra nu sunt saraci? A murit si bogatul, a murit si saracul. Asta ce sa reprezinte? Unde-i alegoria? Asta-i viata! Asa-i viata. Iar despre ea, despre viata, Isus are gand sa ne vorbeasca si ce nu stim. Ca despre bogati si despre saraci, stim. Despre moarte, stim. Dar El urmeaza sa ne spuna lucruri pe care noi nu le stim sau daca le stim, le-am invatat de la Domnul Isus, chiar lecturand acest Cuvant.

Va rog, imaginati-va ca ati fi intre ascultatorii Domnului Isus. Inchipuiti-va, va rog, ca am face parte din grupul acela de oameni, care L-au auzit predicand, rostind pentru prima data aceste vorbe. Domnul are de gand sa ne vorbeasca despre realitatile lumii de dincolo. El intentioneaza sa transmita un mesaj foarte serios si consistent, mesaj care se aseaza la bazele vietii. Mesaj, care luat in seama, iti schimba radical sensul vietii. Cum va inceoe, oare, sa rosteasca un asemenea mesaj? El stie ce are de gand sa spuna, dar cum oare sa gaseasca drum spre inima celor care vor sa-l primeasca? El incepe intr-un chip foarte natural, accesibil. Porneste de la identificarea experientelor de viata, comune, stiute de toti. Ca apoi, ptogresiv, verigha cu verigha, sa construiasca lantul revelatiei si sa ne duca inspre acelea pe care urmeaza sa ni le spuna.

Iata cum incepe: „Era un om bogat, care se îmbrăca în porfiră şi in subţire şi în fiecare zi ducea o viaţă plină de veselie şi strălucire.0 La uşa lui, zăcea un sărac numit Lazăr, plin de bube. – Luca 16:19-20. Isus observa viata. El observa ca pe pamant, oamenii sunt impartiti in doua mari categorii. Unii sunt bogati ai altii sunt saraci. Cei bogati se bucura de bogatia lor, cum si acest bogat se bucura. Se imbraca in porfir, in in subtire. In fiecare zi ducea o viata plina de veselie si stralucire. Isus surprinde viata asa cum ea este. Cel sarac, Lazar, era bolnav, zacea in suferinta lui si-si dorea mult sa se sature cu farimiturile care cadeau de la masa bogatului. In nenorocirea in care se gasea acest om, pana si cainii veneau si-i lingeau bubele. Un om nenorocit. Un om care ravnea la farimiturile care cadeau de la masa bogatului. Cand ei, cei bogati, se adunau la masa si faceau un ospat, era asa un obicei al vremii, ca pe masa aceea- era o masa, nu cu scaune si picioare inalte, sa stai pe scaun la masa. Ci, intinsa, cam la 40 cm si mai putin chiar, de la nivelul solului, a podelei. Iar ei stateau cu un cot sprijinit pe pamant si mancau cu mana cealalta, intinsi roata in jurul mesei. Pe masa erau bunatatile. Se rupea o bucata din paine si era inmuiata in ce era pe masa. Ce ramanea in mana, nu mai manca-i. Arunca-i sub masa.

Cand incepea ospatul, Lazar se gandea la astea. Un om nenorocit. Cu siguranta ca ascultatorii lui Isus, auzind aceste cuvinte, au spus: „Nu-i drept. El, bogatul, risipeste si cel sarac se chinuie. Nu-i corect. Nu e drept.” Si asa e. Isus surprinde viata. Ce parere aveti? Printre noi e la fel? E la fel. Sunt nenorociti fara adapost si uneori m-am gandit, cate camere in Sibiu, goale? Cate paturi in care nu doarme nimeni? Si altii ingheata afara. Cata hrana risipita? Dvs. stiti cum e in America. Si-n Romania e destul. Si atatia flamanzi. Dar, asa-i viata. Asa-i lumea pe care noi oamenii am construit-o, fara Dumnezeu”.

https://www.facebook.com/ganduri.pentru.azi/posts/2134765016549617