Murim pentru Domnul, dar oare trăim pentru El?

Azi dimineață primesc un mesaj. De fapt, era primit pe când m-am trezit eu. ”Dar Domnul Dumnezeu a chemat pe om și i-a zis: ”Unde ești?”.” Mă pun să mai lenevesc un pic în pat, da, nu sunt o persoană care să îmbrățișeze orele matinale. Dar nu pot să adorm.

”Doroteea, mori pentru mine, dar trăiești pentru mine.”

Un verset îmi vine în minte imediat: ”Căci pentru mine a muri este Cristos și a muri este un câștig.”

De multe ori se scoate în evidență partea a doua a versetului. Dar oare dacă ar fi să desenăm versetul pe o axă a timpului, care ar ocupa mai mult loc?

Într-o secundă suntem dincolo. Gata, am murit pentru EL. Dar viața ține mai mult. Nu știu cât. Pentru unii 80 de ani, 30, 10, 53 de ani. Nu știu, dar cu siguranță ține mai mult decât plecarea dincolo. Mi-am dat ieri seama de ceva:

Nu poți să ai o moarte în Cristos, dacă nu ai avut o viață ascunsă în Dumnezeu.

Am stat și m-am întrebat ce înseamnă a trăi pentru Cristos. Concret, nu așa teorii de duminica. Și ca tot omul cu penița în mână, am să mă dau exemplu pe mine.

Într-o zi oarecare m-am trezit și de cum am deschis ochii, am luat telefonul. Am butonat vreo oră. Apoi în sfârșit m-am ridicat din pat, schimbat, mâncat și plecat cu ai mei în oraș la niște cumpărături. Am scris ceva articol. Am mai vorbit cu alții, m-am mai plâns. Am mai citit ceva. Seara am citit un pic din Biblie, ceva rugăciune și apoi un film.

Asta a fost o zi.

Oare am trăit pentru El sau am făcut-o pentru mine?

Da, putem zice că i-am slujit pe ai mei ducându-i la oraș, că am scris un articol ajutându-vă pe voi, am citit, deci mi-am folosit și eu creierașul. Și m-am și rugat, să nu uităm asta, deci i-am făcut un serviciu și lui Dumnezeu.

Eh, dar asta e amăgire. De fapt, totul a fost pentru mine, rugăciunea ca să mă simt mai sfântă, articolul ca să mă simt mai importantă, plecarea cu ai mei la oraș ca să fiu o fiică bună, citirea cărții ca să nu mor proastă. Tot a fost pentru mine.

Pentru El?

Mi-am dat seama că nu păcătuim în lucruri mari. Nu. Adulter, furt, omor și mai știu eu ce. Nu, ci în astea mici. În sertărașele vieții.

Unde este Doroteea azi?

Aleargă după sinele ei, după laudele ei, după bucuria ei, după dragostea ei.

Domnul mi-a tot luat un om, deoarece tot nu am înțeles că mai întâi trebuie să fie Dumnezeu și apoi acea persoană.

citeste mai mult: https://www.boradoroteea.com