ANUNTURI

Dacă ați fi trăit în perioada Reformei și ea nu s-ar fi întâmplat…

În urmă cu 20 de zile (dacă veți citi acest material pe 31 octombrie 2017) am publicat un articol interesant despre viața sumară a lui Martin Luther, dacă a fost un nazist sau un rasist. Probabil că mulți dintre cei care au citit acea postare și-au dat seama că s-au scos în evidență anumite aspecte care în ziua de astăzi sunt subiecte cheie în societatea noastră. Avem printre noi persoane care fac încă o mare confuzie între Martin Luther (1483-1546, afișat în desenul alăturat, pastor și doctor în teologie, a fost primul reformator protestant ale cărui reforme au dus la nașterea Bisericii Evanghelice-Luterane) și Martin Luther King (1929-1968, care a fost un un pastor baptist nord-american, activist politic, cunoscut mai ales ca luptător pentru drepturile civile ale persoanelor de culoare din Statele Unite ale Americii).

Era chiar de dorit să auzim și ”altceva” despre Luther. Mă refer la Martin Luther, reformatorul. Parcă în ultimii ani prea mulți îl ridică în slăvi, prea mult este lăudată lucrarea lui, când de fapt Reforma a fost începută… de Papă. Secolul al paisprezecelea a fost un timp destul de nasol pentru papalitate. În acea perioadă existau doi papi rivali și papalitatea era sub presiune din partea monarhiei franceze. Nici orașul Romei nu o ducea prea bine – șapte papi succesivi au abandonat Roma în favoarea Avignion-ului din Franța. Roma era marginalizată și Bazilica Sfântului Petru ajunsese în paragină. Papii s-au întors în Roma în 1377 și apoi și-au rezolvat diviziunile lor în 1417.

După o sută de ani lucrurile păreau că escaladau: în 1505 Papa Julius II a decis să dărâme Biserica Sf. Petru și să o refacă; avea planuri mărețe pentru mormântul său și a dorit și o bazilică potrivită. Sosise vremea de a face din nou Roma magnifică. Doar că aceasta nu s-a realizat ieftin, așa că biserica s-a îmbarcat într-o campanie de strângere de fonduri. Campania aceasta l-a dus pe Johann Tetzel în Germania ca să vândă indulgențepromisiuni ale acelei vremi de a scăpa pe oameni de purgatoriu în schimbul unui pumn de numerar. Așa se face că pe 31 octombrie 1517 Martin Luther a bătut în cuie protestul său împotriva indulgențelor pe ușa Bisericii Castel din Wittenberg.

Imaginați-vă ce s-ar fi întâmplat dacă nu făcea Luther acest protest… ce s-ar fi întâmplat în continuare: se vindeau și azi indulgențe, ar fi crezut azi în continuare oamenii că există purgatoriu și numai papalitatea te putea scăpa de el – contra unei ”donații”. Oare nu am văzut acest tipar și la predicatorii populari din zilele noastre?

Se spune că în perioada Postului din anul 1522, un grup de studenți din Zurich au ținut o petrecere cu tematica cârnaților. În mod tradițional, în acea perioadă de Post, se mâncau doar vegetale și pești. Doar că tipii aceștia au dorit o schimbare și asta însemna și niște crenvurști fierbinți. Conciliul acelui oraș i-au amendat pe organizatorii petrecerii, dar numai cu o sumă nominală; după câteva zile Huldrych Zwingli, liderul bisericii orașului, a produs un pamflet ca suport pentru acei studenți. Biblia – argumenta el – nu avea prea multe de spus cu privire la cârnați – cu certitudine că nu avea nici cu privire la a-i mânca în timpul Postului.

Și uite așa a început o dezbatere a Conciliului orașului ca să decidă… dacă părerile lui Zwingli se potriveau cu ceea ce era învățat în Biblie. Zwingli câștigase. De fapt el ar fi câștigat mai devreme să se înceapă dezbaterea pentru că termenii discuției presupuneau autoritatea Scripturii. Și aceasta, mai degrabă decât cârnații, era chestiunea reală – deși este ceva liniștitor să știi că sandvișurile cu șuncă sunt cele mai căutate acum.

Scriam zilele trecute de discuțiile de la anumite întruniri administrative de la biserici. Unii chiar pun o mai mare importanță pe lucrurile aparente, mai degrabă decât să se axeze pe chestiuni vitale ale vieții de credință. Și nu mai este o mirare acum că bisericile au devenit berării, sau că bisericile folosesc metode mai puțin sfinte, precum berea, să atragă pe oameni la biserică…. Oare cârnații ce o fi avut?

Concentrarea principală a Catolicismului era cu privire la a fi drept înaintea lui Dumnezeu prin intermediul sacramentelor și a vieții monastice, doar că reformatorii predicau că a fi drept cu Dumnezeu este un dar. Nu e nevoie să faci fapte ca să poți beneficia de Dumnezeu – totul este deja realizat prin Hristos și primit prin credință, iar aceasta ne eliberează să slujim aproapelui nostru cu dragoste.

În 1523, se mai spune că un grup de călugărițe l-au contactat pe Luther. Viața de mănăstire nu avea nici un sens, așa că acele călugărițe au dorit ca Luther să le ajute să scape de viața lor izolată. Luther a recrutat un comerciant care transporta în mod regulat hering la mănăstire. Pe 5 aprilie, călugărițele au scăpat prin a se ascunde printre butoaiele goale de pește. Familiile lor au refuzat să le reprimească, poate că și datorită faptului că cele întâmplate încă erau o crimă sub legea Bisericească. Așa că Luther s-a pus să le căsătorească – nu era un lucru ușor, probabil, din moment ce puțeau și a pește!

citeste mai mult: https://crestinismtrait.blogspot.ro/2017/10/daca-ati-fi-trait-in-perioada-reformei.html

ADMIN

Nu va ingrijoarti,dar,de ziua de maine; caci ziua de maine se va ingrijora de ea insasi. Ajunge zilei necazul ei

Related Articles

Lasă un răspuns

Back to top button
%d blogeri au apreciat: