Alfaomega.tv: Luati medicamente homeopatice? Rădăcinile homeopatiei nu sunt de origine creștină, ci de origine orientală și ocultă.

Rădăcinile homeopatiei nu sunt de origine creștină, ci de origine orientală și ocultă.
Nu există vreo justificare scripturală pentru această practică.

În anumite circumstanțe, există o ,,putere” care vindecă, dar fără vreo explicație științifică pentru rezultatele ei, în ciuda încercărilor repetate de a găsi vreuna. În plus, multe pretenții de succes își au originea în latura spirituală. Având în vedere rădăcinile și legăturile homeopatiei, îmbibate în ocultism și fără a avea vreo putere de la Duhul Sfânt, concluzionăm afirmând că nu trebuie să ne deschidem spre aceste forțe necunoscute.

Homeopatia pretinde că are legături cu idei promovate în diverse culturi străvechi, dar fondatorul modern a fost Samuel Hahnemann (1775–1843). El era foarte critic vizavi de medicina din vremea lui. Era francmason, îl idolatriza pe Confucius și pe alți scriitori orientali și Îl disprețuia pe Isus și învățăturile Sale. Scrierile și opinia lui despre om conțin multe idei împrumutate din Orient.

Credea în Forța Vitală sau în ,,forța cosmică”, aceasta fiind parte intrinsecă a filozofiei orientale, și susținea că bolile sunt „tulburări dinamice și spirituale ale vieții”. Aceasta era filozofia lui fundamentală, care se află la baza pregătirii remediilor.

El credea că există un element psihic implicat în munca lui de vindecare, element pe care îl putea transfera altora prin

inițiere, și că remediile erau doar un mijloc prin intermediul căruia își punea mâinile peste pacienți, ca să-i vindece. Principala lui operă, în dreptul căreia susține că a avut inspirație divină, se intitulează (Organ of the Art of Healing, Organul artei de a vindeca) și este considerată biblia homeopatului.

Studenților li se recomandă studiul aprofundat al acestei cărți, însoțit de meditație. Recent, s-au descoperit legături apropiate cu diverse grupări de cult, cum ar fi antropozofia, swedenborgianismul și cu mișcarea New Age. Deși există creștini care practică homeopatia, se pare că această practică este mai apropiată de hotarul ocultismului.

Hahnemann a considerat că ființa umană este o combinație: trup, minte și spirit și a privit boala din ceea ce, în zilele noastre, s-ar numi punct de vedere holistic. O parte din interesul manifestat față de tratamentul medical alternativ se datorează timpului acordat pentru a discuta despre caracteristicile pacientului și ale bolii, o trăsătură importantă în medicina holistică. Acest lucru îl face pe pacient să simtă că e luat în serios și că e important.

INTRODUCERE

La prima vedere, homeopatia ar putea să apară mai acceptabilă, în natura ei, decât alte ramuri ale medicinei alternative. Mulți susțin că substanțele folosite sunt în întregime naturale și, prin urmare, date de Dumnezeu. În plus, se spune că tratamentele au la bază ierburi și minerale, fără efecte secundare dăunătoare. Acest lucru nu este de fapt adevărat, unele elemente sunt destul de toxice, dar, folosite în doze extrem de mici, fac ca remediul să fie inofensiv.

Asociația Britanică a Medicilor nu a găsit nicio bază farmacologică pentru homeopatie și susține că orice succes pe care l-ar putea avea tratamentul se explică prin efectul placebo.

Într-adevăr, au existat puține încercări propriu-zise, iar rezultatele sunt ambigue și, cu puține excepții, în mare parte nefavorabile. Rata succesului a fost uneori ușor mai bună decât întâmplarea sau decât un efect placebo, existând și unele succese pe animale, unde acestea ar putea părea că sunt excluse.

PRINCIPII DE BAZĂ

Homeopatia are la bază câteva principii esențiale:

Principiul similitudinii – se alege un medicament care, în concentrația sa pură, originală, produce aceleași simptome ca și boala de care suferă cineva. Hahnemann a formulat legea: Cui pe cui se scoate, o idee exprimată anterior de Hippocrate, Galen și Paracelsus.

Principiul diluției – se spune că un medicament devine cu atât mai puternic, cu cât este mai diluat. O doză tipică de medicament de la farmacie [6C] se diluează până când se ajunge la echivalentul unei lingurițe de substanță activă, diluată într-o cutie de mărimea lui Empire State Building; o alta [30C] este mai diluată decât dacă ai arunca un grăunte de sare în întregul sistem solar! Unii homeopați folosesc remedii chiar mai diluate decât acestea.

Acest principiu arată clar diferența dintre studiul plantelor medicinale = herbalism și homeopatie, deoarece, în cazul unei diluții atât de mari, nu poate fi vorba de niciun efect al plantelor.

Potențarea – diluția se face treptat, în pași de 1/10 sau de 1/100, fiecare pas fiind urmat de o agitare puternică a conținutului, numită succesiune. Aceasta se face pentru transferarea forței vitale a substanței în agentul purtător, de obicei, lactoza.

EFECTE

Există trei categorii principale de homeopați. Mai întâi, sunt aceia care îl urmează pe Hahnemann, în adoptarea unei explicații spirituale. Aceștia acceptă, adesea, astrologia și ocultismul. În al doilea rând, sunt aceia care resping ideile spirituale și caută o explicație științifică, această categorie fiind, până acum, fără succes. În al treilea rând, ar fi aceia care nu sunt interesați de nicio explicație, dar doresc o terapie ,,sigură”, rămânând, de obicei, la potențe reduse.

Efectele substanțelor în starea lor pură, numită ,,patogenezie”, se verifică pe voluntari. Hahnemann a omologat multe substanțe printr-o observație amănunțită și profundă meditație, iar unele dintre rezultatele lui nu au fost repetabile.

Se realizează o imagine detaliată a pacientului și, adesea, homeopatul poate să stabilească un remediu în funcție de trăsăturile de personalitate ale acestuia. Totuși unii homeopați folosesc un pendul sau o baghetă, pentru a confirma remediul sau pentru a alege potența.

Câteodată se utilizează și idei din astrologie sau practici precum chiromanția, vindecarea la distanță, ședința spiritistă și alte tehnici spirituale. În mod obișnuit, cei ce folosesc acest gen de metode au tendința spre remedii mult mai potențate și accentuează implicațiile spirituale.

Unii homeopați folosesc tehnici de ,,magie albă”, atunci când își fabrică medicamentele, căutând astfel să-și asigure succesul. Este puțin probabil ca medicamentele homeopate să aibă efecte secundare, deoarece substanțele sunt foarte diluate, însă trebuie să ne punem întrebări cu privire la posibilele efecte secundare spirituale.

COMPATIBILĂ CU CREȘTINISMUL?

Ce putem spune despre acele categorii de persoane care pretind că homeopatia și creștinismul sunt compatibile? Un astfel de articol, intitulat Ghidul de homeopatie al creștinului, adoptă punctul de vedere conform căruia există, în mod esențial, o explicație materială, științifică, care nu este încă înțeleasă, și că nimic spiritual nu ar avea loc. Totuși nu doar creștinii cred contrariul. Foarte mulți homeopați și alți practicieni de medicină alternativă cred că homeopatia se adresează domeniilor spirituale.

Autorul articolului citat pretinde că lichidele pot să poarte amintiri, fără să existe vreo probă științifică în acest sens. Trebuie să ne întrebăm, de asemenea, de ce o astfel de amintire ar trebui să fie eficientă ca medicament, dat fiind faptul că toți bem cantități de apă conținând, probabil, tot felul de amintiri imprimate din tot felul de substanțe chimice.

Autorul se mai întreabă dacă este corect să credem că forța vitală este un concept oriental, necreștin și dacă creștinii care se implică în așa ceva vor sfârși prin a se amesteca în religii orientale, devenind, în felul acesta, susceptibili la influența demonică. Cu toate acestea, autorii din Est și din Vest au atribuit calități morale și spirituale forței care, prin natura ei, nu are electromagnetism. Prin urmare, cu scopul de a-și susține punctul de vedere, autorul trece cu vederea, din nou, nu doar preocupările creștine, dar și numeroase perspective orientale vestice în domeniu.

Citeste mai mult la http://alfaomega.tv/viata-spirituala/cursuri-si-articole/111-medicina-alternativa/1971-homeopatia#ixzz4wPA3qf6V