Un văduv a parcurs 3.440 de km pentru a-L întâlni pe Dumnezeu

Viața lui Paul Stutzman era minunată. Avea o căsnicie fericită, trei copii și era directorul unui restaurant din Ohio. În 2002 însă, soția lui îndrăgită a fost diagnosticată cu cancer la sân. Deși au făcut tot posibilul și au crezut că Dumnezeu o va vindeca, Mary a murit patru ani mai târziu. Paul a rămas cu inima frântă și cu o întrebare arzătoare către Dumnezeu: „Unde ai fost când a murit soția mea?” La un an după moartea lui Mary, Paul încă nu primise niciun răspuns și a simțit că trebuie să facă ceva neobișnuit. Paul Stutzman: Am simțit că Dumnezeu mi-a spus: „Acum este momentul. Renunță la tot, mergi în drumeție și acolo Mă vei întâlni.” Paul a demisionat și pornit în faimoasa drumeție Appalachian Trail. Acest traseu de 3.440 de km care trece prin sălbăticie, începe la Muntele Springer în Georgia, trece prin 14 state și se termină la Muntele Katahdin, în Maine. – La ce te gândeai în timpul nopților petrecute în refugiile montane? Paul Stutzman: În prima noapte în drumeția Appalachian Trail am stat în cort. Nu am reușit să dorm pentru că plouase și nici nu am ieșit din cort pentru că nu voiam să mă ud. M-am gândit la viața mea, la copilăria mea și I-am spus în acea noapte lui Dumnezeu: „Doamne, vom parcurge împreună acest drum. Am nevoie de niște răspunsuri. Vreau să aflu mai multe despre har.” – Cât a durat această călătorie? Paul Stutzman: Inițial mă gândisem la șase luni. Însă am fost crescut într-un mediu amish (eimiși) apoi menonit, și am învățat să muncesc din greu. Mă trezeam dimineața devreme și urcam pe munte toată ziua. Am parcurs drumul în patru luni și jumătate, adică foarte repede. – Cum arăta o zi obișnuită pe munte? Paul Stutzman: Parcurgeam în medie aproximativ 28 de km pe zi, luând în calcul și zilele în care stăteam pe loc. – Toți cei care parcurg acest drum au un nume de drumeție. Care a fost numele tău? Paul Stutzman: Am ales numele de Apostol. Mă numesc Paul, astfel am fost Apostolul Pavel. Am urcat 805 km spre Damascus, Virginia. Astfel, am fost Apostolul Pavel care s-a îndreptat spre Damasc. – Care este statul tău preferat? Paul Stutzman: M-am simțit bine mai ales în Virginia. Este statul cel mai lung. Are o lungime de 966 de km, dar nu este așa de dificil de parcurs ca Gerogia, New Hampshire sau Main. În Virginia, peisajul din Parcul Național Shenandoah este minunat. În prima lună a drumeției, Paul a slăbit 14 kg și a fost în cea mai bună formă a vieții. Paul Stutzman: O persoană arde zilnic în medie 2.000 de calorii. Un excursionist pe calea de drumeție Appalachian Trail arde 6.000 de calorii pe zi, indiferent cât de mult mănâncă. O dată pe săptămână mergeam cu autostopul în oraș pentru că primeam prin poștă cutii cu mâncare, la fiecare 160 km. Mergeam la poștă după cutiile cu mâncare. În oraș, am mers la restaurant sperând să aibă un bar unde să mănânc. M-am cazat într-un motel și am făcut duș. Un duș și un pat cald este un lux după zece zile petrecute în cort și într-un sac de dormit. – Paul cum ai rezistat să dormi în pădure în fiecare noapte, în adăposturi, să te plouă și uneori să rabzi foame? Cum te-a ajutat această experiență să te refaci după moartea soției tale? Paul Stutzman: Eram epuizat. Corpul meu era obosit, dar mintea mea devenise tot mai ageră. Deveneam tot mai obosit, însă am reușit să văd tot mai clar care era scopul Domnului întâlnind diferiți oameni. Zilnic, Paul striga la Dumnezeu. Apoi, într-o duminică, undeva în New Hampshire în cele din urmă a primit un răspuns. Paul Stutzman: Am plâns când am aflat de ce mă aflam pe acel drum. Mi-a spus să scriu o carte și să trec acest mesaj în carte. Deși Paul nu a primit mesajul personal pe care l-a așteptat, el l-a înțeles ca fiind un mesaj pentru toată lumea: Isus Se va întoarce. Paul Stutzman: Iată ce am auzit: „A trebuit să o iau pe soția ta ca să vii aici, pe acest munte, ca să auzi acest mesaj. Spune oamenilor că Mă voi întoarce, că Eu stăpânesc totul, că știu ce se întâmplă.” Ce le-ai spune celor care și-au pierdut recent soțul sau soția? Paul Stutzman: Că o să fie bine. Vindecarea necesită timp. Cred că e bine de conștientizat că dacă jelim pe cineva înseamnă că iubim. Numai dacă nu iubim, nu jelim. Cei dragi vor să mergem mai departe. Ei sunt în cer și sunt bine și vor să ne bucurăm de viață, pentru că în viață există multe motive de bucurie. – Te-ai gândit deja ce va scrie pe mormântul tău la sfârșitul vieții tale? Paul Stutzman: Iată ce ar putea fi pe mormânt: „Am lucrat toată viața într-un restaurant, apoi am murit.” Există și o altă variantă: „A riscat. Și-a dat demisia și a mers pe calea de drumeție Appalachian Trail”. Aș alege a doua variantă. Știre difuzată în emisiunea Mapamond creștin 689 -1 octombrie 2017, la Alfa Omega TV. Ultimele știri creștine: http://alfaomega.tv/stiri