Cineva spunea că trebuie să fim ca lemnele uscate să putem să ardem pentru Dumnezeu. Aș zice că ar trebui să fim verzi și să ardem pentru El. Aici e minunea.

Un pom verde nu arde în mod normal. Dar cu Duhul Sfânt poate să împrăștie harul. Lemnele uscate sunt bune pentru alte focuri dar nu ale lui Dumnezeu.

Avem nevoie de păduri întregi și verzi. Avem nevoie de copaci semeți pe care nu-i înfrânge furtuna, nici zăpada și care au rădăcinile adânc înfipte în pământul vieții.

Unde nu sunt păduri e aproape deșert. Nimeni nu vrea să stea în deșerturile vieții. Toți vor umbră în năduful zilei. Un copac uscat nu face umbră. Unul verde da. Ceilalți au nevoie de o vorbă bună, un zâmbet, un ajutor, o mângâiere iar biserica ta poate fi o oază. Apa rece de izvor poate curge prin tine.

Isus Însuși a zis că din inima copacului verde vor curge râuri de apă vie. Totuși fiecare pădure are uscăturile ei. Nu te uita la lemnele uscate ci uită-te la copacii verzi de lângă izvor.

Din păcate fiecare pom mai are câte o creangă uscată. Cât frunzele celelalte sunt verzi, de o creangă te poți despărți. Dacă internetul te face să păcătuiești, renunță la el. E posibil ca minciuna să nu te lase. Tai-o de pe listă – e o uscătură în pomul vieții. Fii verde.

Avem nevoie de copaci tineri. Trebuie investit în ei. Trebuie plantați, săpați, udați și pădurea va redeveni puternică, biruitoare și vie. Nu lăsați copacii mici să fie sufocați de mărăcini. Trebuie semănați în pământ bun.

Vă îndemn, fiți verzi în viața de zi cu zi. Înfloriți și aduceți rod. Fiți umbră în soarele arzător și nu vă lăsați biruiți de calamități.

La creștini se poartă verde.

Alexandru Fintoiu – http://www.ciresarii.ro/