Anunțuri
ULTIMELE STIRI

Poate fi un om drept înaintea lui Dumnezeu?

Banner http://speranta.ro/

Aici întâlnim singurul și cel mai mare obstacol în calea mântuirii omenirii: Cum poate un Judecător absolut drept și neprihănit să justifice (n.t. declare neprihănit) un criminal vinovat și deja condamnat? Cum poate un om să scape de pedeapsa iadului? Dumnezeu însuși ne spune că: „Cel ce iartă pe vinovat și osândește pe cel nevinovat, sunt amândoi o scârbă înaintea Domnului” (Proverbe 17:15). Să presupunem că un tată vine acasă și își găsește familia ucisă. După o urmărire aprigă a asasinului, reușește în cele din urmă să-l prindă. Când criminalul apare în fața judecătorului, el este găsit vinovat de această crimă, fără urmă de îndoială. Dar când vine momentul pronunțării sentinței, judecătorul face următoarea declarație: „Acest om a comis o crimă îngrozitoare, dar eu sunt un judecător foarte iubitor și hotărăsc să-l declar nevinovat. Mai mult de atât, îl declar fără nici o vină (neprihănit) în fața legii!” Un astfel de judecător ar fi considerat pe drept cuvânt, un criminal la fel de vinovat ca și cel care a comis crimele! El a „iertat pe cel vinovat” și este „o scârbă înaintea Domnului”.

Dacă acest lucru este adevărat despre dreptatea umană, cu cât mai mult se aplică acesta la dreptatea lui Dumnezeu? Cum pot fiii lui Adam, vinovați și pângăriți, să spere vreodată că vor putea înfrunta pe Dumnezeu, Judecătorul drept al universului? Cum poate Dumnezeu să „justifice pe cei păcătoși”, fără să devină o scârbă înaintea Lui Însuși? „Pe cine zice celui rău: ‚Tu ești bun!’ îl blestemă popoarele, și-l urăsc neamurile” (Proverbe 24:24). Cum poate Dumnezeu să zică unor păcătoși ca noi: „Sunteți neprihăniți,” fără să-și compromită propriul caracter? Cum poate Dumnezeu să ne salveze de El însuși, și de dreptatea și neprihănirea Lui?

Această dilemă a creat multă suferință pentru oamenii sensibili la vinovăție. A fost o mare problemă pentru patriarhul Iov: „Și cum ar putea omul să-și scoată dreptate înaintea lui Dumnezeu? Dacă ar voi să se certe cu El, din o mie de lucruri n-ar putea să răspundă la unul singur” (Iov 9:2-3) „Ce este omul ca să fie curat? Și poate cel născut din femeie să fie fără prihană? Dacă n-are încredere Dumnezeu în sfinții Săi, dacă nici cerurile nu sunt curate înaintea Lui, cu cât mai puțin ființa urâcioasă și stricată – omul, care bea nelegiuirea ca apa!” (Iov 15:14-16 ). „Cum ar putea omul să fie fără vină înaintea lui Dumnezeu? Cum ar putea cel născut din femeie să fie curat? Iată, în ochii Lui nici luna nu este strălucitoare, și stelele nu sunt curate înaintea Lui; cu cât mai puțin omul, care nu este decât un vierme, fiul omului, care nu este decât un viermișor!” (Iov 25:4-6)

Nimeni nu simte forța acestei dileme mai mult decât păcătosul care se pocăiește. El știe că merită să meargă în iad. S-a întâmplat de mai multe ori ca un criminal să se predea autorităților pentru a se face dreptate, pentru că nu mai putea trăi cu sentimentul de vinovăție. Păcătoșii care se pocăiesc știu că merită să fie pedepsiți și că nu este corect să nu fie pedepsiți. Ei știu că Dumnezeu nu poate „să ascundă păcatele lor sub covor” și să uite de ele. Acesta este motivul pentru care inimile lor strigă: „Cum poate un Dumnezeu drept să-mi zâmbească mie? Cum poate fi îndepărtată această povară a vinovăției? Cum poate binecuvânta Dumnezeu? Cum poate fi îndreptățit (justificat) un om ca mine înaintea lui Dumnezeu?”

Imputarea

Există un singur răspuns la această dilemă. Cineva trebuie să plătească pentru păcatele celui păcătos. Dreptatea trebuie satisfăcută. Va fi satisfăcută fie prin suferința eternă a păcătosului în iad, fie prin plata făcută de altcineva în locul lui.

Minunea a avut loc! Acel „Altcineva” a venit! Domnul Isus Hristos „a purtat păcatele noastre în trupul Său, pe lemn” (1 Petru 2:24). „Totuși, El suferințele noastre le-a purtat, și durerile noastre le-a luat asupra Lui, și noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu, și smerit. Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El, și prin rănile Lui suntem tămăduiți” (Isaia 53:4-5)

Cum are loc această mare tranzacție? Pentru a înțelege, trebuie să studiem verbul „a imputa”. Acesta este tradus prin următoarele verbe: „a socoti”, „a număra în rândul celor”, „a considera” și „a atribui”. Putem să înțelegem ce înseamnă uitându-ne la epistola lui Pavel către Filimon, în care îi vorbește despre întoarcerea robului său, Onisim: „Dacă mă socotești dar ca prieten al tău, primește-l ca pe mine însumi. Și dacă ți-a adus vreo vătămare sau îți este dator cu ceva, pune aceasta în socoteala mea” (Filimon 17-18). Pavel îi spune lui Filimon „să pună în socoteala lui” [adică „să îi atribuie lui”] (lit. „să-i impute”), orice datorie pe care ar avea-o Onisim față de Filimon. Această datorie nu era de fapt a lui Pavel, dar el a luat-o asupra lui de bună voie și a fost trecută în contul lui.

Acest verb și toate celelalte sinonime ale lui sunt folosite cu privire la păcat. De exemplu, Biblia spune că „păcatul nu este ținut în seamă („nu ne este imputat”) câtă vreme nu este o lege” (Romani 5:13). Din nou, în Romani capitolul 4, Pavel spune: „Pe când, celui ce nu lucrează, ci crede în Cel ce socotește pe păcătos neprihănit, credința pe care o are el, îi este socotită ca neprihănire. Tot astfel și David numește fericit pe omul acela, pe care Dumnezeu, fără fapte îl socotește neprihănit (îi impută neprihănirea). ‚Ferice’, zice el, ‚de acela ale căror fărădelegi sunt iertate, și ale căror păcate sunt acoperite! Ferice de omul căruia nu-i ține Domnul în seamă (n. trad. „nu-i este imputat”) păcatul!’” (Romani 4:5-8) Ce tranzacție glorioasă! Păcatele noastre nu ne sunt imputate [n. trad. „atribuite”] nouă, pentru că I-au fost imputate lui Hristos și, acceptându-le ca și cum ar fi fost datoria Lui, El a plătit prețul deplin pentru ele.

Vedem aceeași realitate în Vechiul Testament unde se vorbește despre „purtarea păcatelor”. Cu ocazia Zilei Ispășirii, doi țapi erau sacrificați – unul își dădea sângele ca jertfă de ispășire (Leviticul 16:16), celălalt (viu) era alungat în pustiu, purtând departe păcatele poporului (Leviticul 16:22). „Aaron să ia țapul care a ieșit la sorți pentru Domnul, și să-l aducă jertfă de ispășire. Iar țapul care a ieșit la sorți pentru Azazel, să fie pus viu înaintea Domnului, ca să slujească pentru facerea ispășirii, și să i se dea drumul în pustie pentru Azazel” (Leviticul 16:9-10) Dumnezeu folosește aici doi țapi pentru a ne învăța un singur adevăr despre jertfa de ispășire a Domnului Isus Hristos. Pe de o parte, El moare pentru păcatele noastre, iar pe de altă parte – ca rezultat al morții Sale – El îndepărtează în mod eficace păcatele noastre din prezența lui Dumnezeu.

Observați realitatea glorioasă a imputării prezentată aici! „Aaron să-și pună amândouă mâinile pe capul țapului celui viu, și să mărturisească peste el toate fărădelegile copiilor lui Israel și toate călcările lor de lege cu care au păcătuit ei; să le pună pe capul țapului, apoi să-l izgonească în pustie, printr-un om care va avea însărcinarea aceasta. Țapul acela va duce asupra lui toate fărădelegile lor într-un pământ pustiit; în pustie să-i dea drumul” (Leviticul 16:21-22). Întrebarea pe care trebuie să ne-o punem fiecare dintre noi este următoarea: „Am pus eu mâna credinței peste Domnul Isus Hristos și I-am dat Lui păcatele mele pentru a fi duse într-un pământ pustiu?”

Citeste mai mult: http://illbehonest.com/romana/poate-fi-un-om-drept-inaintea-lui-dumnezeu

Anunțuri
Despre ADMIN (15492 de articole)
Nu va ingrijoarti,dar,de ziua de maine; caci ziua de maine se va ingrijora de ea insasi. Ajunge zilei necazul ei

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: