AI GRIJĂ DE SĂNĂTATEA SUFLETULUI!

Neglijat prea des, sufletul, ascuns sub măști iscusite de autosuficiență, ajunge din când în când să sufere. E durerea aceea mai mare decât cea fizică; e gustul acela, atât de amar al trădării! Suferă adesea de singurătate, în ciuda numărului mare de oameni din jur, sau dimpotrivă, într-un vid de lume. Mai poate plânge rănit de revelația faptului că unele ziduri puternice au fost defapt o iluzie, că-n tot timpul în care clădea, apropiații lui îl vedeau altfel de cum e, altfel de cum îi spuneau, îl vedeau diform cu ochelarii limitării lor. Iluziile dor mai mult când sunt nebănuite.

Trecem unii pe lângă alții prin zile, afișăm zâmbete sau priviri care nu trădează nimic. Căci dacă unui om răcit îi servim o ceașcă de ceai, ce-i putem oferi unui om rănit în suflet? Din această teamă, ne ascundem unii de alții, sporind singurătatea, așteptând o primăvară mai caldă decât cea de afară. Și până ne facem curaj să-mpărtășim, sau până găsim oameni de încredere, ce să facem pentru sufletul nostru?

• Întâi să nu ne complacem în tristețe, oricâte motive am avea. Să căutăm latura pozitivă în toate. Să nu ascultăm vorbele rele, nici pe cele întemeiate. Sunt o otravă care afectează treptat. Să-ncercăm să spunem pentru fiecare aspect care ne deranjează cel puțin două lucruri bune. Schimbarea opticii va face ca lucrurile negative să scadă în intensitate.
• Apoi să ne eliberăm de neiertare. Cel mai greu e să ierți pe cineva care nu regretă cu ce ți-a greșit! Dar iertarea nu e premiul pentru recunoașterea vinei, nu e pentru celălalt, e pentru tine! Ție îți va face cel mai mult bine! Vei putea să privești spre celălalt cu libertate, fără să ai nevoie de compensare.
• Pentru un suflet sănătos trebuie să ne-mbărbătăm și să găsim o cale de a fi activi în continuare, într-un fel sau altul, într-un loc sau altul. Sigur că suntem responsabili față de sufletul nostru de a-l feri de ce-i face rău, dar asta nu înseamnă că trebuie să ne închidem în noi.

Un suflet sănătos se poate observa ușor, iar vindecarea o dă doar Dumnezeu. Suntem responsabili însă să ne păstrăm sănătatea propriului suflet: să nu-i negăm suferințele, să nu-i ignorăm rănile!

Sursa foto, aici.

sursa articol http://tineri.betania.ro