Încep cu mama, cea mai puternică femeie pe care am cunoscut-o. Ea a luptat să ne țină departe de pericolul lumii și aproape de Dumnezeu pe mine și pe cei cinci frați, și a făcut-o foarte bine. Îmi aduc aminte că atunci când un câine mi-a mușcat degetul pe care-l băgasem în țarcul lui, mama m-a cărat în brațe mulți kilometrii până la primul dispensar în satul vecin, deși eram măricel (unul din milioanele de gesturi de dragoste și sacrificiu).
Bunica mea a intrat în foc după mine când la vârsta de 6 ani am dat foc unei căpițe mari de fân, iar eu rămăsesem prins și înghețat de teamă lângă ea. Și-a ars pielea de pe brațe și părul dar ochii îi erau plini de lacrimi de bucurie că m-a salvat. Ca prin minune eu nu am avut nimic.
Apoi am cunoscut cea mai ambițioasă, frumoasă și drăgăstoasă femeie, pe soția mea Gabriela. Iubirea, forța de muncă și de sacrificiu mă inspiră zilnic. Îmi aduc aminte când eram student la Institutul Teologic și ea venea în pauza dintre cursuri cu mâncare la caserolă și vedeam că cea mai mare fericire pentru ea era să mă știe bine și având tot ce-mi trebui.
Nu o pot uita pe soacra mea care îmi iubește copiii ca pe proprii ei copii. O femeie cu un suflet cât un munte.
Dacă stau bine și mă gândesc aș scrie o carte numai despre femeile puternice pe care le-am cunosct și care m-au format, de la învățătoare, profesoare și până la colege și surori.
Vă iubesc doamnelor, pe toate! Dumnezeu să vă binecuvinteze!
https://www.facebook.com/tony.profides/
Anunta-ti si prietenii de acest articol prin:
