MĂRTURIE: Am avut nimic, am pierdut totul!

Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toți. Mă bucur că vă faceți timp să citiți ceea ce vă scriu. După cum bine știți din mesajele postate până acum, mă aflu în penitenciarul din Botoșani. Aici nu se întâmplă prea multe lucruri, însă când se întâmplă ceva și am convingerea că Dumnezeu a lucrat la acel ceva, fac tot posibilul să vă scriu despre acel lucru, pentru slava și gloria lui Dumnezeu.

Așa am făcut și acum. Am stat de vorbă cu Vladimir, colegul meu deținut și fratele meu în Hristos, câteva ore în fiecare zi (de fapt, în toate cele trei zile de Crăciun). Am scris ceea ce Vladimir mi-a spus despre viața lui. Am scris această mărturie extraordinare sub forma unui interviu. Sper ca aceste rânduri să fie de folos celor ce le citesc.

Ghiță: Spune-mi, te rog, pentru cititorii acestei scrisori, câteva lucruri despre tine. Cum te numești, de unde ești și câți ani ai?
Vladimir: Mă numesc NEDELEA VLADIMIR, sunt din comuna Dorna Candrenilor, jud. Suceava și mă apropii de vârsta de 40 ani.

Ghiță: Spune-mi, te rog, când ai fost arestat și ce sentință execuți?
Vladimir: Pe data de 29.09.2009, am făcut fapta pentru care am fost arestat a doua zi, iar 9 luni mai târziu, am fost condamnat la o pedeapsă de 15 ani de închisoare.

Ghiță: Te-am întrebat aceste lucruri pentru ca acei care citesc aceste rânduri, să știe câte ceva despre tine. Acum, vreau să mergem mai departe și să ne spui câteva lucruri despre copilărie și anii tinereții tale petrecuți în localitatea natală. Desigur, doar dacă îți face plăcere și vrei să scriem despre acei ani de viață

Vladimir: Desigur că îmi face mare plăcere să-mi amintesc despre acea perioadă, una frumoasă dar și cu multă muncă, în special în perioada verii. De la vârsta de 11 ani, am urcat pentru prima oară cu tatăl meu la munte, unde avea o stână cu câteva sute de oi. Din acel an și până înainte de a fi arestat, timp de 20 ani mi-am petrecut fiecare vară pe munte cu oile.

Ghiță: Ce amintiri ai legat de acei ani pe care i-ai numit ”frumoși”, dar cu multă muncă?

Vladimir: Toată copilăria și tinerețea am cutreierat munții Dornelor, de la Tătarca-Poieni până în munții Suhardului, de la Oușoru și până la hotarul cu Ardealul, la lacul Icoana. De asemenea, o parte din ani i-am petrecut pe Muntele Ascuțita; vara eram cu oile, iarna munceam la pădure, la scos de lemn.

Ghiță: Multă muncă, dar și multă satisfacție.

Vladimir: Îmi plăcea ceea ce făceam și munceam cu mult drag. După revoluție, mulți tineri din zona noastră au luat calea Occidentului. Am avut și eu posibilitatea să plec la muncă în străinătate, însă am iubit prea mult locul unde m-am născut, pentru a pleca în altă parte. În plus, câștigam foarte bine pentru nevoile mele cotidiene.

Ghiță: Descrie-mi un pic viața ta de zi cu zi din anii de dinainte de a fi arestat.

Vladimir: O viață normală, așa cum am zis. Vara la stână, iarna ocupat cu munca la pădure.

Ghiță: Spune-mi, te rog, câte ceva despre anturajul tău… prietenii cu care te însoțeai și cum petreceai timpul liber.

Vladimir: Timp liber în munca mea nu prea exista. Luam câte o pauză la sărbători, când mă apucam de băut.

Ghiță: Ai fost un consumator înrăit al băuturilor alcoolice? (Vladimir zâmbește și lasă privirea în jos)
Vladimir: Eram un cunoscut consumator de alcool, dar nu a fost așa dintotdeauna. La început, consumam ocazional, apoi a devenit un obicei. Însă, acest obicei m-a transformat, puțin câte puțin, într-o persoană în care nu mă recunoșteam.

Ghiță: Ce vrei să spui prin „un cunoscut consumator de alcool” și prin faptul că aceasta te transforma?
Vladimir: În mod normal, eram o persoană calmă, pașnică, prietenoasă. După ce consumam alcool, mă transformam într-un alt om, agresiv, bătăuș și lipsit de conștiință. De multe ori, după ce mă trezeam din beție, nu mai țineam minte mare lucru din ceea ce făceam.

Ghiță: Așadar, băutura ți-a cauzat multe necazuri?
Vladimir: Atunci când intram sub stăpânirea satanică a alcoolului îmi aduceam aminte de toți cei care m-au supărat. Astfel, cu mintea îmbibată de alcool, am avut multe incidente, bătăi, scandaluri. Bineînțeles, toate provocate de către mine. Mulți bani agonisiți cu trudă s-au dus pe amenzi ori pentru a mă putea împăca cu victimile, sau pentru a le plăti spitalizarea.

Ghiță: Să înțeleg că aveai două personalități?
Vladimir: Da, când eram treaz eram un băiat muncitor, de cuvânt. Toată lumea mă iubea, după ce consumam rachiu, deveneam acel „nebun” de care oamenii din sat se temeau.
Ghiță: Eu mă bucur că l-am cunoscut pe Vladimir cel bun, care ești acum (am zâmbit amândoi ). Slăvit să fie Dumnezeu! AMIN.

Ghiță: Te rog să-mi povestești puțin despre fapta pentru care ai fost arestat și momentele dinaintea arestării. Știu că aceste momente sunt strâns legate de viciul alcoolului care te biruise în ultimii ani.

Vladimir: Totul a început de la un conflict mai vechi cu un consătean, conflict început cu o generație în urmă de către părinții noștri. Era legat de o bucată de teren de la un drum care cobora de pe muntele Ascuțita și care trecea și pe proprietatea acestui om, care mai târziu mi-a devenit victimă.

Ghiță: Deci, era un conflict deschis între tine și un alt bărbat din Dorna Candrenilor?
Vladimir: Da, se poate spune și așa. Însă, devenea conflict, în adevăratul sens al cuvântului, doar când unul dintre noi era beat. Devenise o rutină de ani de zile faptul că atunci când îl vedeam beat într-un bar sau o crâșmă iar eu eram treaz, îl evitam. La fel făcea și el.

Ghiță: Însă, niciodată nu v-ați întrebat ce s-ar putea întâmpla dacă v-ați fi întâlnit amândoi cu mintea tulbure din cauza alcoolului? (privirea lui Vladimir a devenit cât se poate de serioasă și tristă)

Vladimir: Tocmai acest lucru s-a întâmplat în seara zilei de 29.09.2009. Întorcându-mă din pădure, unde aveam locul de muncă, m-am oprit la un bar din satul meu. Cu toate că în acea zi am mai consumat alcool destul de mult, totuși m-am oprit la acel local care era aproape de casă, să mai beau câte ceva înainte de a merge la culcare.

Ghiță: Ce s-a întâmplat în continuare?
Vladimir: Țin minte ca prin ceață, că eram în acel bar singur la masă. Acel bărbat cu care avem un conflict mai vechi a intrat în încăpere și când m-a zărit, a venit către mine gesticulând și amenințându-mă. Sosise acel moment la care niciunul dintre noi nu se așteptase. Diavolul crease situația perfectă în care doi dușmani vechi se vedeau față în față, cu mintea tulbure de alcool și inima plină de ură. În câteva secunde, orbit de o ură grozavă, am scos briceagul din buzunar și l-am lovit o singură dată în zona pieptului.

Ghiță: Apoi?
Vladimir: Apoi, spre surprinderea mea, s-a întors, a ieșit pe ușă și a plecat fără să mai zică ceva, fără ca cineva din bar să vadă ce se petrecuse. Noi eram într-un spațiu destinat fumătorilor unde nu mai era nimeni.

Ghiță: Ce ai făcut după aceea?
Vladimir: Am continuat să beau, după care am plecat acasă la o cunoștință unde am dormit peste noapte. Eram istovit după o zi în care consumasem destul de mult alcool.

Ghiță: Cum ai aflat de cele petrecute cu o seară înainte?
Vladimir: După ce mă trezisem din crunta beție, undeva la amiază, am aflat că sunt căutat de poliție. Nu știam pentru ce anume, însă am aflat în momentul când doi ofițeri de la criminalistică m-au ridicat pentru a da o declarație. Ajuns la sediul poliției, am fost întrebat dacă am avut un conflict cu acel bărbat pe care l-am înjunghiat cu o seară înainte. Am zis că da, iar ei m-au întrebat dacă l-am înjunghiat. Iar eu am răspuns afirmativ. Atunci unul dintre polițiști m-a întrebat: „Știi că acea persoană a decedat?” La început nu mi-a venit să cred, mă gândeam că au spus asta doar pentru a mă speria, însă câteva momente mai târziu, mi-am dat seama că este adevărat.

Ghiță: Cum ai reacționat la aflarea acestei vești? Ce gânduri te-au încercat?
Vladimir: Chiar în acele momente am realizat că, de data aceasta, nu mai aveam nicio scăpare și că urma să petrec mulți ani în spatele gratiilor. Îmi veneau în minte toate cuvintele părinților mei care îmi spuneau mereu să nu mai beau, pentru că voi ajunge rău. Situația era extrem de gravă. Luasem viața unui om, iar în acel moment, nimic nu mai putea fi schimbat. Alcoolul mai luase o viață; de data aceasta însă, cu mâna mea.

Ghiță: De atunci sunt 8 ani, cu siguranță nu mai poți face nimic acum pentru a-l aduce înapoi pe acel om. Dar, dacă am putea da timpul înapoi, ce alte decizii ai putea lua pentru ca viața ta să fie astăzi alta?

Vladimir: Așa cum văd lucrurile acum, după atâția ani, viața mea ar fi putut să fie alta, dacă luam decizia de a-L urma pe Dumnezeu atunci când am participat la o seară de evanghelizare, fiind chemat de un prieten pocăit la biserica creștin-evanghelică din localitate.

Ghiță: Să înțeleg că Dumnezeu te chemase la pocăință înainte să se petreacă nenorocirea?
Vladimir: Da, Dumnezeu în bunătatea Lui, trimisese oameni în diferite situații să-mi vorbească despre planul Său și despre mântuirea care vine prin credința în singurul Său Fiu, Iisus Hristos.

Ghiță: Care a fost motivul pentru care ai refuzat să-L primești pe Hristos, ca Domn și Mântuitor în viața ta? Ce te-a ținut departe de această hotărâre?

Vladimir: Au fost mai multe motive, cred că anturajul și sfaturile așa zișilor prieteni, cum că pocăiții sunt rătăciți, cum că e păcat să-ți schimbi religia, și că trebuie să mori în religia strămoșească. Apoi, încă de când eram copil, îl auzeam pe preotul din localitate zicând că este mare păcat chiar și dacă dai mâna cu un pocăit, sau dacă primești cărți de la ei. Astfel de vorbe, împreună cu alcoolul, m-au ținut la distanță de adevăr.

Ghiță: Personal, te înțeleg perfect. și astăzi circulă aceleași cuvinte denigratoare la adresa unor oameni care nu vor altceva decât să asculte de Dumnezeu și să împărtășească și altora adevărul din Sfânta Scriptură. A urmat arestarea, condamnarea și 8 ani de temniță până în această zi. Cum ai trecut peste aceste momente și ce s-a întâmplat în tot acest timp?

Vladimir: Vina comiterii unui omor apasă ca o piatră de moară pe sufletul celui vinovat. Oricât s-ar ține de duri cei care au săvârșit o crimă, vă spun din experiență că nu dorm bine noaptea și așa este normal să fie. Am fost încarcerat la Botoșani cu o pedeapsă de 15 ani de închisoare. Apoi, am fost transferat la București, la penitenciarul Rahova. Aici am stat 5 ani de zile, timp în care am muncit la tâmplărie în cadrul penitenciarului. Timpul se scurgea greu, vina apăsa grozav. Eram ca un om care deși nu avusese mare lucru, am pierdut totul de la viață.

Ghiță: Și totuși, cum sau mai degrabă unde ai găsit puterea de a merge mai departe?
Vladimir: Mi-am amintit de îndemnul primit la acea seară de evanghelizare. Mi-am amintit de sfaturile acelor oameni pocăiți și de faptul că există un Dumnezeu care iartă și ridică vina păcatului oricărui om, oricât de mult ar fi greșit.

Ghiță: Lucrurile acestea ți-au dat putere?
Vladimir: Da, mai mult decât atât, avem la mine o Biblie primită la acea seară de evanghelizare de la un prieten pocăit. Am început să citesc, cu toate că nu cunoșteam mare lucru. La îndemnul unui alt deținut de la penitenciarul Rahova care citea și el Biblia, am făcut un curs biblic prin corespondență cu o asociație creștină. Încet, încet ochii mi se deschideau din ce în ce mai mult. Cu cât citeam mai mult, cu atât realizam că am nevoie urgentă de Dumnezeu. Eu nu cunoscusem decât un Dumnezeu care era pictat pe icoană. Nu știam că este viu, nu știam că El vorbește oamenilor, și că le răspunde la rugăciuni. Habar nu aveam de ce S-a născut Iisus Hristos. Mai mult decât atât, nu știam de ce a fost răstignit. Trăisem o viață întreagă în întuneric, deși mă consideram creștin din tată în fiu. Eu habar n-avem de lucrurile elementare ale creștinismului.

Ghiță: Din ce îmi povestești reiese clar că Dumnezeu, în dragostea Sa, a vorbit inimii tale. Ce hotărâri ai luat după aceea?

Vladimir: Acum un an și jumătate, am fost transferat din nou la Penitenciarul Botoșani. Aici am găsit niște lucruri care m-au surprins în mod plăcut. Faptul că voi vă întâlneați zilnic la studiu biblic și rugăciune și că sunt creștini din libertate care vin săptămânal să slujească în penitenciarul din Botoșani, a fost pentru mine un motiv de bucurie. Am văzut clar că Dumnezeu îngăduie să ajung din nou în această închisoare pentru a putea avea parte mai mult de Cuvântul Său. Așa după cum bine știi, am început să vin la întâlnirile voastre zilnice de rugăciune și studiu biblic. Aici am ajuns la convingerea că am nevoie de o relație personală cu Dumnezeu, o relație care se obține doar prin credința în singurul Său Fiu, în Domnul Iisus Hristos.

Ghiță: Eu îmi amintesc perfect acele momente de parcă ar fi fost ieri, deși a trecut un an și ceva de atunci. Nu pot decât să dau slavă lui Dumnezeu pentru tot acest minunat timp. Ce te-a determinat să faci legământ cu Dumnezeu, să îți predai inima și viața în totalitate Domnului Isus Hristos?

Citeste mai mult https://georgeignat.com