Craciunul nu este o sarbatoare despre nasterea unui copil. Nici despre pastori sau magi in drum spre pestera unde, in iesle, doarme vesnicia. Nici despre ingeri ce atarna pe cer, agatati printre stele, a caror picioare nu ating pamantul. Craciunul este despre oameni. Caci in obscuritatea ieslei din Betheem, cutia pandorei este in sfarsit vaduvita de tot cuprinsul ei. Speranta se materializeaza in trup omenesc. Eternitatea se desteapta si imbratiseaza omul. Amandoua plapande si frivole. Este vorba despre noi. Despre cadoul pe care l-am primit si graba cu care il despachetam. Caci nu avem decat o viata ca sa desfacem eternitatea. Timpul isi masoara pasii pe cadranul ceasului spre care privim. Imbatranim. Dar fara eternitate, pruncul, magii, ingerii si toate celelalte devin inutile. Murim.
In obscuritatea cadoului, sub asternuturi si trup omenesc, prin inima pruncului ajuns la maturitate, zvacneste speranta si eternitatea. Daruri pe care nu le meritam. Ce facem?
https://www.facebook.com/petrescu.dan.7
Anunta-ti si prietenii de acest articol prin:
