Fățărnicia – o fotografie a legalismului

Probabil nu trebuie să insist mult asupra definirii fățărniciei. Fiecare din noi știm ce este un fățarnic și acuzăm adesea pe alții de un astfel de comportament pe care cu siguranță noi nu îl practicăm ci doar unii oameni din anturaj. Fățarnicul e un om care are măcar două atitudini diferite care țin de context. Fățărnicia poate avea multe combinații și se poate ajunge lejer la comportamente schizoide uneori foarte grave. Spun uneori deși e întotdeauna grav să fii fățarnic.
Fățărnicia e mai mult sau mai puțin acuzată dar întotdeauna e identificată. Adică depinde de tipul de om care are de a face cu fățarnicii. Unii vor alege să confrunte fățarnicul, alții, cei mai mulți nu vor confrunta dar îl vor trece într-un catastif intern sau al unui grup pe fățarnic iar alții nici nu se vor obosi să mediteze la fățărnicia celor din jur. De obicei cei mai ofensați de fățărnicie sunt fățarnicii. Se pare că ei vor și repera, cel mai repede, cazuri ca ale lor.
Dacă de identificat nu e foarte greu, de condamnat nu se ocupă foarte mulți întrucât e considerat un păcat lejer, pardonabil, scuzabil față de „alte păcate mai grave” înseamnă că puțină lume va medita la o astfel de chestiune care nu e nicidecum cea mai neînsemnată problemă a creștinilor. Odată cu fățărnicia vine și prietena ei cea mai bună care e minciuna. Una fără alta nu ar putea trăi, sunt mai mult decât prietene, sunt surori siameze din alea imposibil de despărțit. Lor li se adaugă lipsa de respect pentru cei din jur ca să nu zic chiar lipsa iubirii de aproapele.

Citește mai mult http://www.filedinjurnal.ro