Ieri ascultam o provocare interesantă din prima scrisoare a lui Petru și mi-a ieșit în evidență interpretarea obișnuită a textului aceluia, interpretarea cu care eram așa de familiar, pe care probabil am auzit-o de sute de ori dacă nu or fi mii și la care nu mă gândisem critic niciodată. E vorba de pasajul care compară pe dușmanul nostru cu un leu care răcnește și caută pe cine să devoreze.
Mereu am luat de bună interpretarea care zice că asta ar însemna „trecerea de partea celui rău” sau „lepădare de credință” și nu am meditat logic niciodată. Această „înghițire” poate însemna multe dar nu ceea ce se spune adesea. Faptul că ajungi să fii înghițit de ceva, de ceva rău e clar regretabil și dureros dar nu îți anulează identitatea. Dar chiar așa, ce înseamnă să fii devorat sau înghițit pentru că termenul devorat e mai corect?
Să fii devorat înseamnă să suporți durere. E dureros să fii sfâșiat…
Continuare > http://www.filedinjurnal.ro/2016/08/15/leu-care-racneste
Anunta-ti si prietenii de acest articol prin:
