În ultima vreme „oferta” bisericilor evanghelice tradiționale are o căutare tot mai nesemnificativă în comparație cu „oferta” bisericilor evanghelice mai noi. Deși dispun de o rețea de „distribuție” mult mai nouă și mai improvizată, bisericile mai noi câștigă tot mai mult „public”, în timp ce bisericile tradiționale abia supraviețuiesc, cu ajutorul structurilor create de zeci de ani. Este o certitudine faptul că bisericile evanghelice tradiționale, din zonele urbane, nu mai răspund așteptărilor noilor generații. În schimb, răspund foarte bine bisericile mai noi și mai ales cele de orientare charismatică.
De ce? Cum s-a ajuns la această stare de lucruri?
Prima problemă, poate cea mai importantă, ține de decalajul de competență dintre „leadershipul” bisericilor mai noi și „comitetele” bisericilor tradiționale. Ceea ce am observat, studiind dinamica noilor biserici este că cei implicați în conducere sunt mai calificați, mai implicați și mai dinamici decât „membri comitetelor” din bisericile tradiționale. De la viziune, strategie, obiective, bugete, proiecte, idei și până la tehnică, birouri…aparat de cafea, totul este din secolul XXI, nu din anii 90. Și asta pentru că, la nivelul bisericilor mai noi adaptarea și sincronizarea cu dezvoltarea modernă a societății s-a produs mai rapid decât în cazul bisericilor tradiționale, care parcă se tem să-și folosească resursele extraordinare pe care le au la dispoziție.
O a doua problema la nivelul bisericilor tradiționale este înstrăinarea și neimplicarea la nivelul conducerii a oamenilor cu influență, a celor care pot pregăti și implica pe alții în lucrare. Sunt prea mulți intelectuali bine pregătiți care fie nu doresc, fie nu sunt doriți să ia parte la actul de conducere în bisericile evanghelice tradiționale. În schimb, bisericile mai noi crează cadrul în care oamenii îsi pot folosi abilitățile și înzestrările naturale sau spirituale, într-un mod creativ și cu eficiență.
O a treia problemă a bisericilor tradiționale este inadecvarea strategiei on-line la realitățile contemporane. Este suficient să vizitezi câteva site-uri sau pagini de facebook (dacă le au) aparținând unor biserici mai vechi și vei realiza că majoritatea acestor biserici, fie nu investesc deloc în on-line, fie nu au nici o strategie. Urmăriți, în schimb, strategia on-line a bisericilor noi și veți vedea diferența, iar pentru noua generație aspectul acesta este vital.
O a patra problemă a bisericilor tradiționale este dificultatea de a genera un discurs coerent și eficient folosind vechile metode. Deși cele mai multe biserici realizează că ceva nu mai funcționează, nu reușesc să renunțe la limbajul de lemn și nici să revină la o prezentare simplă, clară și biblică a Evangheliei. În schimb, după nenumărate exemple negative oferite de bisericile tradiționale, bisericile mai noi au învățat să nu mai facă aceleași erori, iar acum mesajul lor este foarte bine asimilat, mai ales de cei din generația tânără.
Plecând de la aceste observații, se pot schița cel puțin patru direcții pentru revitalizarea bisericilor evanghelice tradiționale și revenirea lor acolo unde le este locul, în prima linie a celor care lucrează și luptă pentru extinderea influenței Împărăției lui Dumnezeu, în toate sferele societății.
1. Cooptarea expertizei, a oamenilor și a strategiilor specifice noii generații. În bisericile tradiționale sunt bărbați tineri, în jurul vârstei de treizeci-patruzeci de ani, oameni de top în companiile la care lucrează, oameni spirituali, iubitori de Dumnezeu și de Scriptură, dispuși să lucreze în echipă. Aceștia ar trebui urgent cooptați în structurile de conducere ale bisericilor. Nu poți ține pasul cu bisericile mai noi, foarte dinamice și care știu să folosească la maxim expertiza acestei noi generații de lideri, cu oameni trecuti de șaizeci de ani, a căror unică strategie este datul cu părerea sau și mai rău, frânarea oricărei inițiative sau lupta pentru putere.
2. Implicarea intelectualilor și a oamenilor care au o expertiză excelentă în domeniile lor de activitate, în lucrarea de slujire a bisericilor tradiționale din zonele urbane. Aceștia trebuie provocați să-și folosească aptitudinile și influența pentru a ajuta conducerea bisericii în transmiterea mesajului Evangheliei pentru populația urbană. Unii din ei au o influență mare în societate, dar nu sunt nici pregătiți, nici ajutați să-și folosească influența și într-un mod evanghelistic, în așa fel încât în mod natural, nu agresiv, oamenii să-L vadă în ei pe Cristos și să fie determinați să se întoarcă la El și să se alăture Bisericii.
3. Construirea unui mesaj on-line viu, nou, natural, capabil să asigure interes pentru învățătura și practica creștină, într-un moment nu tocmai favorabil pentru asta. Ignorarea faptului că prin internet, în general, iar prin intermediul rețelelor de socializare, în special, informația poate ajunge într-un mod foarte rapid la oameni, va face ca bisericile tradiționale să fie tot timpul cu un pas în urma bisericilor mai noi, care și-au pus la punct foarte bine strategia on-line. Liderii bisericilor trebuie să-și scoată capul din nori, să renunțe la măștile de supersfinți, să revină, de urgență, cu picioarele pe pământ și să fie acolo unde sunt oamenii, inclusiv în on-line.
4. Regenerarea unui discurs simplu, dinamic, credibil și care să fie susținut de o bază biblică solidă, nu doar de opinii personale sau tradiționale. Exemplul Domnului Isus care transmitea un discurs „plin de autoritate, nu cum îi învățau cărturarii lor”, poate fi un punct de pornire în pregătirea și transmiterea unui mesaj mobilizator. De asemenea, este nevoie de remobilizarea tuturor membrilor bisericilor prin coerența mesajelor transmise. Generația tânără nu este interesată de discursuri pompoase, prăfuite, adormitoare sau reâncălzite la microunde și care lovesc în toate direcțiile. În plus, ei nu vin la Biserică să caute informații luate de pe Google, pot face asta singuri. Ei vin la Biserică să se închine impreună cu alții, să caute părtășia sfinților, să vadă puterea lui Dumnezeu la lucru și să primească un mesaj biblic, clar, transformator și mobilizator.
Pentru a putea câștiga zonele urbane și pentru a nu-și pierde membrii în favoarea bisericilor evanghelice mai noi, bisericile evanghelice tradiționale au nevoie de o clarificare a propriei identități și utilități. Acesta este drumul…iar timpul este scurt…
Samy Tuțac
Sursa: https://www.facebook.com/samytutac
Anunta-ti si prietenii de acest articol prin:
