de Ion GEORGESCU-MUSCEL
O, mândru sunt de voi, Români,
c-ați stăruit în brațul Domnului cel tare –
până mai ieri am fost un Marius trist
și-o Ruth zdrobită pân’ la disperare…
Dar azi, după așa urcuș anevoios,
când toate ale lumii păreau cu susu-n jos,
când ambasade oarbe păreau a fi absente
și-oficiali de frunte priveau după perdele –
azi, sunt un Marius bucuros și-o Ruth
în zbor de fericiri până la stele…
Dar vreau mai iute să vă văd pe net
pe toți ai casei luminați de zâmbet…
(v-a fost de-ajuns atâta chin și umblet!)
De partea celor în necaz să fii! –
o, de-ar plânge românește
toți copiii lumii prinși în silnicii
și ar ieși în stradă părinții cu dreptate!
Sunt mândru c-a fost lupta înțeleaptă
cântări de slavă, rugăciuni și post –
un suflu de credință cum parcă n-a mai fost!
Dar e-nceputul numai, mai sunt lupte de dus –
mai sunt atâți copii răpiți și-atâți părinți distruși!
O, mândru sunt de voi, Români,
c-ați scuturat o lume adormită,
de cinstea voastră cu virtuți de dinamită!
Sunt bucuros și mândru, de toate mai presus,
că am simțit cum ne-a iubit Iisus.
sursa: https://ebibliothecaseptentrionalis.wordpress.com/
Anunta-ti si prietenii de acest articol prin: