„M-am născut în epoca întunecată când comunismul era la putere în România. Din păcate, cea care m-a născut a plecat după naștere, fără a lăsa vreun indiciu cu privire la identitatea ei. Nu știu care i-au fost motivele, însă, în timp, am învățat să o iert, să-mi imaginez că a avut motive întemeiate, şi să o respect pentru alegerea de a-mi da viață.”
Aşa îşi începe Ramona povestea ei. Nu are foarte multe informații cu privire la primii trei ani din viață, timp în care a fost mutată dintr-un spital în altul, fără să aibă un nume sau o identitate de vreun fel. I s-a pus diagnosticul de “IRECUPERABIL”, si a fost trimisă la Căminul Cighid în judeţul Bihor – un fel de lagăr al morții unde un copil puternic rezista între 6 luni şi 1 an, după care era îngropat în cimitirul din apropiere.
„Deşi am fost condamnată la o moarte timpurie, Dumnezeu a avut un alt plan pentru mine”, ne spune Ramona. Iar a doua şansă la viaţă a venit în anul 1990, când ororile de la „Căminul” Cighid au fost descoperite, locul a fost închis, iar copiii găsiţi acolo, supraviețuitorii lagărului, au fost duși în spitalele, în special în spitalul de Neuropsihiatrie Infantilă din Oradea. Așa a ajuns pe secția doamnei doctor neuropsihiatru Monica Platon, care a făcut tot ce i-a stat în putință pentru a-i salva pe copiii aduși pe secția dumneaei.
Familia: o şansă la viaţă
„Cel mai important lucru care a dus la schimbarea destinului meu a fost ca doamna doctor Monica Platon a permis voluntarilor să vină să lucreze cu copiii de pe secția ei. Aveam 3 ani şi 3 luni, cântăream 5 kg şi refuzam să înghit mâncarea. Stăteam pe spate şi fixam tavanul cu ochii mari fără să mă mișc.”
Aşa a găsit-o Corina, persoana prin care Dumnezeu a schimbat destinul Ramonei. Corina era pe atunci o tânără de 19 ani care a venit sa lucreze cu copiii din spital. S-a așezat lângă ea, a început să-i vorbească şi să o mângâie pe cap.
Citeste mai mult http://tzubyskids.ro/
Anunta-ti si prietenii de acest articol prin:
