EDITORIALE

Scrisoare deschisă adresată Guvernului Norvegiei. 14 întrebari 

Stimată doamnă Ambasador,
Sunt avocat Maria Bornea din Baroul Arad. Am o vechime în profesie de 45 de ani. Am lucrat cu predilecţie în dreptul familiei, în cauze de familie, dar și în cauze penale. Am văzut mii de anchete și sociale și penale. Am văzut imensa tristețe din ochii prea multor copii care au fost despărțiți de unul din părinți în conflictele de familie.
Am doi băieți căsătoriți, unul este manager la o societate multinațională, celălalt este avocat, și de la ei am cinci nepoți, ceva mai mari decât ai familiei Bodnariu. Vă spun toate acestea, ca să înțelegeți că am abilitatea necesară, și profesională și personală, de a discuta în cunoștință de cauză despre situaţiile familiilor de români cărora statul norvegian le-a luat copiii.
De aceea, situația familiei Bodnariu și a celorlalte familii de români, cărora li s-au luat copiii, m-a afectat până la durere, nu doar pe mine, dar și pe foarte mulți colegi, prieteni și chiar clienți. Tot mediul social în care trăiesc este cutremurat de această situație. Pentru noi, situația aceasta este incredibilă și de neacceptat.
România a fost 50 de ani într-un regim comunist totalitar și odios care a lăsat urme și de aceea suntem alergici la toate abuzurile, de orice natură, care aduc atingere drepturilor omului, dar mai ales ale copiilor, chiar dacă comuniștii nu s-au atins de copii. Nu i-au despărțit de părinți, decât atunci când părinții erau duși la închisoare, așa cum a fost și tatăl meu, iar suferințele de atunci nu pot fi uitate niciodată. Din fericire, Norvegia a fost ferită de comunism și ar fi bine să nu experimenteze încălcări ale drepturilor omului, și mai ales ale copiilor, specifice comunismului.
În interviurile dumneavostră, din presa romană, ați indicat texte de lege și ați susținut că în Norvegia, luarea copiilor din familii este ultima opțiune și că se acționează doar în interesul copiilor, dar ați evitat să ne spuneți care au fost în concret primele opțiuni, adică acțiunile efectuate de către Barnevernet înainte de a lua copiii din cele trei familii de români sau care sunt de obicei, dar concret, primele opțiuni înainte de soluția finală, aceea de luare a copiilor.
Pentru a evita acest răspuns, pe care poporul român îl așteaptă de la reprezentanții poporului norvegian prieten, ați invocat secretul acestor operațiuni, dar acest secret nu poate fi legal, deoarece de el pot fi acoperite doar aspectele intime din familiile implicate, pentru protejarea lor de un eventual oprobriu public, dar măsurile concrete și obligatorii de protecție nu pot fi secrete, pentru că ele trebuie să fie doar cele legale și nicio lege nu este secretă, pentru că atunci nu este lege, să fie clare, definite concret, previzibile și predictibile și doar așa vor fi legale, adică vor respecta legile mai generale.
Absolut toate măsurile concrete, pe care le poate lua orice entitate juridică cu atribuţii în ocrotirea familiei și copilului, trebuie să fie definite clar în norme juridice, pentru ca toți cei cărora li se adresează să le poată cunoaște, să știe să le aplice, să nu le încalce, să nu vină în conflict cu ele din niciun punct de vedere. Toți părinții trebuie să știe în ce situații li se pot lua copiii, ca să poată să le evite. Nu este admisibil să se ia copii din nicio familie, fără ca părinții să fie preveniți, ajutați, controlați, îndrumați, sanctionați dacă se impune, dar luarea copiilor trebuie să fie chiar ultima opțiune, și doar atunci când o instanță de judecată hotărăște că părinții nu sunt apți să crească copii și că integritatea fizică și psihică a copiilor este pusă într-un grav și real pericol, pericol verificat și stabilit fără nici un dubiu, nu doar presupus şi eventual. Nicidecum această măsură extremă nu poate fi luată doar pe baza unor bănuieli, presupuneri, dar, mai ales, nu poate fi hotărâtă de un angajat local sau de o entitate administrativă locală după informații sumare, neverificate temeinic, adică, de fapt, după declarațiile copiilor luate în condiții neclare, netransparente, fără prezența părinților, și evident în condiții de stres.
În speța familiei Bodnariu, cea mai cunoscută, așa cum rezultă din toate declarațiile celor implicați și din articolele de presă, necontrazise de dvs. sau de alte instituții norvegiene, nu s-au respectat aceste cerințe. Sper că în Norvegia să nu fie lipsă de reglementare în acest domeniu, dar dacă cumva este, legile trebuie completate. Invocarea secretului pentru a nu ne spune care au fost primele acțiuni, opțiuni în speță, nu este corectă și suntem îndreptățiți să credem că poate ascunde nelegalități și abuzuri.
În concret, prima dată au fost luați copiii de acasă și abia apoi a început ancheta socială, ceea ce nu poate fi legal în nicio țară din lumea civilizată. În mod cert este un abuz, deoarece prima dată era obligatoriu să se facă o anchetă serioasă, care la început putea fi secretă, dar apoi era obligatoriu să fie adusă la cunoștința celor anchetați, să li se dea posibilitatea să se explice, să se apere, să se lămurească toate aspectele, să fie asistați de un avocat, chiar de la începutul anchetei, dar în tot acest timp copiii trebuiau să rămână în familie, acesta fiind interesul lor, nicidecum să fie luați de la părinți și despărțiți între ei.
Soții Bodnariu susțin că nu cunosc exact motivele pentru care le-au fost luați copiii, că nu cunosc dosarul de anchetă în baza căruia au fost atât de drastic sancționați, ceea ce este din nou un abuz. Și cei mai odioși criminali au dreptul să își cunoască dosarul de anchetă, să se apere pe tot parcursul ei, să fie asistați de avocați. Chiar dacă ancheta este administrativă, câtă vreme consecințele la care ea poate duce sunt atât de dramatice, trebuie să se respecte toate drepturile celor anchetați, să li se acorde toate garanțiile procesuale.
Cei care au dispus luarea celor cinci copii fără anchetă completă, în mod normal au devenit incompatibili să participe la ea în continuare, deoarece ei nu mai pot fi obiectivi. Este în natura ființei umane să se apere, să își susțină acțiunile, chiar greșite, să nu se dovedească că au greșit sau chiar au săvârșit un abuz și vor conduce toată ancheta spre a se apăra pe ei, spre a nu răspunde, indiferent de soarta copiilor, mai ales că anchetele asupra unor copii atât de mici pot fi foarte ușor distorsionate și conduse spre un scop prestabilit. Audierile copiilor trebuiau făcute doar în prezența părinților și a unor specialiști aduși și de ei, care să protejeze copiii de eventuale abuzuri ale celor ce fac o anchetă doar ca să justifice o situație deja consumată, adică luarea anterioară a acestora din familie.
Copiii au fost luați din familie pe la mijlocul lunii noiembrie 2015. De atunci au trecut aproape trei luni. Se spune că în februarie părinții vor fi testați psihologic. Aceste aspecte confirmă ceea ce scriam mai sus, adică că ancheta este condusă spre a justifica soluția luată anterior și care se vrea finală, adică scoaterea definitivă a copiilor din familie.
Nu este firesc ca ancheta să dureze atât de mult timp dacă se acționează cu bună credință. Când se scot dintr-o familie cinci copii, din care unuia i se întrerupe alăptatul, iar altul nu avea nici doi ani, altul abia depășise patru ani, era obligatoriu ca tot Barnevernetul din zonă să se mobilizeze și să facă ancheta în cel mult o săptămână. În mod sigur făceau asta dacă, așa cum susțin, acționau doar în interesul copiilor, dar se vede clar că nu este așa. De ce nu au fost testaţi psihologic părinții imediat? Ca să fie prima dată trecuți prin iad și ținuți acolo timp de trei luni până la viitoarele teste și, nu cumva, tocmai pentru că la testele ce le vor da, suferințele lor reale să fie folosite împotriva lor în scopul de a nu li se înapoia copiii? Se va ignora oare faptul că suferințele lor au fost provocate de cei ce au luat copiii fără anchetă, fără ca părinții să fie preveniți, pregătiți, ajutați și cărora le va rămâne doar durerea, o durere egală cu moartea și pentru ei și pentru copii?
Prin urmare, poporul român așteaptă de la dvs. aceeași prietenie și respect pe care și noi îl purtăm poporului norvegian, astfel că vă rugăm să răspundeți în concret, dacă se poate scris, la următoarele probleme:
1. Care au fost opțiunile concrete ale Barnevernet, anterior luării copiilor din cele trei familii de români?

2. Dacă și cum au fost preveniți părinții asupra faptului că greșesc în relațiile lor cu copiii.

3. Dacă acestora li s-au indicat concret ce greșeli fac.

4. Dacă au fost ajutați, îndrumați, controlați referitor la problemele pe care le au în calitate de părinți.

5. De ce este secretă ancheta față de părinți, câtă vreme este vorba de drepturile fundamentale ale lor și copiilor lor?

6. Care sunt pașii concreți, legali sau care se practică în anchete de acest gen și de ce durează atât de mult?

7. Există dispoziții legale care să stabilească cât timp poate fi prelungită ancheta sau durata ei este la discreția celor ce au inițiat-o, câtă vreme prelungirea ei este clar în detrimentul familiilor și pentru justificarea măsurii inițiale de luare a copiilor?

8. Dacă între părinții Bodnariu și fetițe au putut apărea unele discuții, cu cei trei băieți foarte mici este exclus să fi existat conflicte, deci de ce aceştia nu au fost lăsați familiei și, în acest fel, se verificau mai bine părinții?

9. De ce nu sunt totuși lăsați părinții să păstreze relații firești cu copiii lor, adică să îi vadă, să îi supravegheze, să comunice cu ei în mod direct, fără alte persoane care să îi supravegheze?

10. Există garanții că în speță nu au existat anterior conflicte locale între mama copiilor, care este de specialitate asistent pediatru și cei care au hotărât luarea copiilor, și care puteau induce sau smulge copiilor unele declarații exagerate sau neadevărate?

11. Suferințele copiilor și părinților, precum și violența cu care au fost luați copiii nu puteau fi evitate și înlocuite mai bine printr-o colaborare permanentă și chiar de durată cu familiile?

12. Cum se pare că în joc sunt și sumele imense pe care le dă statul pentru Barnevernet, nu cumva ele sunt cauza atâtor situații de acest fel și din această cauză familiile cu mulți copii, în care în mod firesc este mai greu decât în cele cu unul sau doi copii şi de aceea sunt mai vulnerabile, în loc să fie ajutați sunt vânați pentru că aduc mulți bani?

Citește mai mult http://www.juridice.ro/

  

ADMIN

Nu va ingrijoarti,dar,de ziua de maine; caci ziua de maine se va ingrijora de ea insasi. Ajunge zilei necazul ei

Related Articles

Lasă un răspuns

Back to top button
%d blogeri au apreciat: