După ce i-au fost luați copiii, Marius și Ruth Bodnariu au primit mai multe avertismente din partea oficialilor norvegieni să înceteze să mai dea declarații presei. Am găsit, în schimb, un prieten al familiei care a fost de acord să ne dea mai multe amănunte în legătură cu ceea ce se întâmplă în Norvegia cu copiii imigranților.
Acesta a ținut să-și păstreze anonimatul pentru a nu avea și el soarta lui Marius Bodnariu, având în vedere faptul că locuiește în Norvegia și are și el copii. De altfel, acesta a menționat că intenționează să părăsească cât mai rapid această țară, speriat de ceea ce li s-a întâmplat soților Bodnariu. Iată mărturia acestui român:
–––––––––––––
„Îl cunosc pe Marius din copilărie și am amintiri haioase cu el dintr-o tabără în care am mers împreună. Mai târziu, am cunoscut-o și pe Ruth, în perioada cât a lucrat în România, și mi s-a părut o persoană foarte sensibilă. Când am aflat ce li s-a întâmplat, eram plecat de acasă de câteva zile și urma să mă întorc. Așteptam, mai ales, să îmi salut copiii, iar pe cea mică să o iau în brațe și să ne bucurăm de revedere. Mi-am dat seama că pentru Marius și Ruth întoarcerea acasă este una dureroasă pentru că nu mai au pe cine să ia în brațe. Chiar așa: ce organizație apără dreptul părinților de a-și lua copiii în brațe?
Din punctul meu de vedere, pentru că eu cred că cunosc cazul destul de bine, atunci când vine vorba de dreptul părinților, în Norvegia nu există democrație. O democrație presupune că fiecare putere este cenzurată de o alta. În cazul nostru, puterea Barnevernet nu are nicio altă putere care să i se opună. Dacă minorii spun ceva, atunci autoritățile statului iau măsuri. Ce spun părinții nu prea contează. Asupra lor planează prezumția de vinovăție. Un copil a fost întrebat „cu ce te bate” fără să mai fie întrebat dacă este bătut. Acest serviciu care face un puternic deserviciu Norvegiei este sprijinit de batalioane de „informatori” – majoritatea educatorilor îi trag de limbă pe copii despre ce se întâmplă acasă, așa că mulți părinți stau cu frica în sân.
Este interesant că în Norvegia, statul este de fapt un (s)TĂTUC care știe cum trebuie crescut un copil. Cu toate că Barnevernet, teoretic, intervine prin luarea copiilor doar în cazul unor abuzuri grave, realitatea este că pentru motive puerile părinții pot rămâne fără copii. Vedeți cazul recent al familiei de români cu doi copii, dar și cazul unui copil de 9 luni cu părinți cehi, internat în spital cu o boală gravă din naștere, pe care Barnevernet vrea să îl ia din spital, punându-i viața în pericol. Citește mai mult > http://www.diasporaro.com/
Anunta-ti si prietenii de acest articol prin:
