Dorita și multpreamărita iubire a ajuns o justificare penibilă a nebuniei omului care s-a afundat în mocirla păcatului. În numele iubirii ni se întoarce stomacul pe dos privind ofensiva sodomiților, în numele iubirii hrănim refugiați care fugăresc și agresează tinerele pe stradă, în numele iubirii smulgem copiii sugari din brațele mamelor ca să îi așezăm în caruselul instituțiilor oarbe.
Dorita și multcântata iubire este invocată, cerută și așteptată de toți pământenii care recunosc că în absența dragostei viață este o condamnare. Cu toate acestea dragostea este mai departe ca oricând, pentru că ea este căutată în cluburi, pe internet, în fața televizorului, în distracții și relații nesfințite. Și arsura păcatului aduce o mai mare sete care nu se poate stinge cu cenușa viselor arse.
Iubesc Iordanul pentru că acolo iubirea își arată fața. Acolo la botezul Domnului Isus sunt cel puțin două ipostaze ale iubirii de care avem nevoie.
Prima ar fi aceea de a te bucura de bogăția sufletească a aproapelui tău. Ioan va spune despre Domnul Isus Hristos în fața oamenilor că nu este vrednic să îi ducă încălțămintea. Nu e o mărturie care să o audă doar cugetul său, ci e în auzul oamenilor care îl socoteau un mare proroc. Aici e sărăcia și falimentul iubirii: nimeni nu e deopotrivă cu noi, nimeni nu e vrednic, nimeni nu e bun…! Am fost jefuiți de respectul reciproc și suntem niște copii răutăcioși și împătimiți care jinduim la bomboanele celuilalt. Mă rog lui Dumnezeu să creștem mari și să ne bucurăm de cei de lângă noi, de cei care sunt mai buni, mai înțelepți, mai drepți, mai vrednici. Să vezi în cel de lângă tine pe cineva mai mare ca tine e semnul iubirii care vine din cer. În fond viața o junglă doar pentru cei ce au blană și gheare…! Cerul are respect și recunoștință!
A doua ipostază a iubirii este devotamentul. Niciodată iubirea nu umblă șchioapă, nu are lipsă un ochi sau o mână. Domnul Isus Hristos s-a coborât la Iordan mai întâi sufletește, acceptând voia lui Dumnezeu. În actul coborârii noastre sufletești, al smereniei, al împlinirii voii lui Dumnezeu este inima iubirii. Când Isus a rostit cuvintele: așa se cade să împlinim tot ce trebuie împlinit, de fapt a oferit definiția iubirii însăși. Și pentru că iubirea duce la iubire, din cer s-a auzit glasul Tatălui ceresc care a pecetluit iubirea: în Fiul Meu preaiubit îmi găsesc toată placerea Mea. Cu fragmente de ascultare, cu câțiva pași nesiguri pe calea ascultării, cu intenții lipsite de fapte nu putem găsi iubirea, ci doar mahmureala de după beția vorbelor. Iubirea devotată aduce iubire, deschide cerul și revarsă putere.
Să coborâm și noi la Iordan în ascultare de Dumnezeu, să privim cu bucuria săracului la bogăția semenilor noștri și să ne rugăm pentru un cer deschis de unde să răsune și pentru noi vocea iubirii din Dumnezeu!
Ajută-ne Doamne!
Florin Ianovici
Anunta-ti si prietenii de acest articol prin:
