Binecuvântata înălțare – Paul Burdeț

De la naștere și până la buza mormântului, viața noastră pe acest pământ este o viață plină de evenimente. Unele importante, altele mai neimportante, ori altele chiar deloc. Totul depinde după criticile de evaluare și selecție a fiecăruia. Oamenii întotdeauna au standarde diferite. Dumnezeu, nu!

Au trecut aproape 40 de zile de la înviere, iar unii au și uitat îndată de vestitul salut: “Hristos a înviat.” Pentru majoritatea, totul a fost doar un simplu eveniment. O slujbă cu multe activități diverse. Fanfară, cor, grupe, ansamblu. Câteva zile libere. Un grătar, câțiva mici și o ceafă. Apoi la rugăciune nici n-au mai venit. E greu să-ți umpli și stomacul și sufletul, nu? Ori poate pentru unii totul a fost doar o vorbă…   pe alții îi vom auzi în curând cu salutul “Hristos s-a înălțat.”

Recunosc că nu sunt un adept al salutului: “Hristos s-a înălțat” și eu cred mai mult că ucenicii îl foloseau mai degrabă ca și un anunț, decât ca și un salut. Iar asta, pentru că în final, esența rămâne doar una și aceeași: “Hristos, înviat!” Altfel, moartea ar fi fost degeaba, sângele Lui n-ar mai fi avut nici o valoare, n-ar mai fi fost nici o înviere, nici o înălțare, nici o pogorâre a Duhului Sfânt și nici o înviere și o  înălțare a noastră!

Dar, nici nu aș vrea să minimizez importanța înălțării. Dimpotrivă, cred că este un avantaj imens, cu beneficii și binecuvântări importante. Hristos însuși a spus că ne este de folos căci se duce. Dacă nu se ducea poate că Îl mai răstigneam odată. Asta, nu că nu îi batem încă piroane în mâini, prin vorbele și faptele noastre…

Problema noastră e că ne pierdem în saluturile pascale și nu le dăm importanță maximă evenimentelor, trăindu-le cu o inimă plină de recunoștință și bucurie-n Duhul Sfânt.

Înălțarea lui Hristos a fost o despărțire care a adus mari beneficii și binecuvântări în viața ucenicilor. Frica, neîncrederea și tulburarea lor au dispărut. Bucuria celei mai mari binecuvântări s-a revărsat din plin peste ei. Mângâietorul. Duhul Sfânt. Puterea care le-a fost promisă pentru chemarea la împlinirea poruncii.

Iar binecuvântata înălțare a lui Hristos nu a fost doar pentru ucenicii. Ea este și pentru cei ce cred.

S-a înălțat la cer pentru a ne trimite Duh Sfânt să ne călăuzească în adevăr. Duhul Adevărului, care nu ne va induce în eroare, nu ne va înșela, dar ne va da un ghiont spre adevăr.

S-a înălțat la cer trimițând îngeri pe nori să ne spună că noi trebuie să continuăm lucrarea Lui, nu să stăm cu mâinile în buzunar și cu ochii ațintiți în soare.

S-a înălțat la cer pentru a ne pregăti un loc, la care nu avem nici un drept. Un loc mai bun. Unde lacrimile sunt zâmbete clare.

S-a înălțat, ca mai apoi să aibă cine veni după noi. Asigurându-ne nici atunci nu vom pleca singuri…

Paul Burdeț