EDITORIALE

Cerul și noi – Alexandru Fintoiu

catre cerMâncăm, bem, ne plimbăm, muncim, murim, dar ce facem cu cerul? Kant spunea că cerul înstelat e deasupra lui iar legea morală în inima lui. Pentru creștini cerul ar trebui să fie înstelat de îngerii lui Dumnezeu, iar în inimă, Hristos.

Cel puțin așa ar trebui să fie.  Dar nu prea e. Ne descrețim frunțile cu un salariu mai bun, o casă mai frumoasă sau la grătare. Când vine vorba de cer, rămâne mai la coadă. E mai greu să ne sacrificăm pentru cer, mai simplu pentru noi.  La biserică ne chinuim să smulgem câte un Amin de la oamenii care parcă sunt tot mai plictisiți de cer, de rai, de predici, de cântece, de toate…

Ce cer, când buzunarul e subțiat de facturi în fiecare lună?! Ce cer, când dai o mulțime de bani pe medicamente?! Ce cer, când nici măcar cu ai tăi din casă nu te înțelegi?! Ce cer, când soțul își bea și mințile?! Ce cer, când sunt atâtea probleme în viața asta?!

Cerul nu este o șalupă cu care încercăm să ne salvăm mintea când sunt ingrijorări, cerul nu este ceva la care te mai gândești când ai prea mulți munți de trecut în viață. Cerul este o realitate cu care trăim în inimă, nu deasupra. Tocmai că există ar trebui să ne motiveze să luptăm mai mult pentru el. El nu reprezintă scutirea de necazuri, el reprezintă bucuria că Dumnezeu este în necazurile noastre gata să ne izbăvească.

Dacă n-am avea necazuri n-am ști ce Dumnezeu mare avem. Cerul se câștigă prin multă muncă și luptă. Hristos la Golgota a făcut posibil toate acestea.

Haideți să ne dăm o șansă. Dumnezeu ne-a dat-o deja.

                                                                                                          Alexandru Fintoiu http://www.ciresarii.ro

ADMIN

Nu va ingrijoarti,dar,de ziua de maine; caci ziua de maine se va ingrijora de ea insasi. Ajunge zilei necazul ei

Related Articles

Lasă un răspuns

Back to top button
%d blogeri au apreciat: