Mântuit ca prin foc

Dacă lucrarea lui va fi arsă, îsi va pierde răsplata. Cât despre el va fi Mântuit ca prin foc (1 Cor. 3:15b)

„Cum adică mântuit ca prin foc?”, m-a întrebat o tânără nedumerită de teologia unui frate ce-a pus-o în încurcătură. Adică smuls din gura iadului? Sau scos din Purgatoriu după ce ai suferit o purificare, cum cred catolicii? Nedovedit cu fapte bune, cum zic moderniștii, ori biserica răsăriteană? Scos basma curată de judecata individuală, așa cum cred unii dintre evanghelici?
Pasajul scris corintenilor de Pavel a vărsat o dunăre de cerneală între teologi. Apostolul se referă însă nu la mântuire ci la răsplătirea slujbei. Anterior versetului el vorbește despre „constructorul înțelept și cel neînțelept”, cum ar zice Waren Wersbie. Când Dumnezeu va pune sub tester slujba făcută, cel ce a lucrat fără băgare de seamă va rămâne nerăsplătit! Adică va fi un fel de Lot scăpat din Sodoma dar fără nimic.
„Mântuit ca prin foc” e omul ce ajunge în cer prin har (oricum iertarea e numai în sângele lui Hristos), dar nu va fi răsplătit pentru slujba făcută. Nefăcută, mai bine zis.
E-o pocăință ușoară. Ca ruleta rusească. Numai ca aici numai un glonț lipsește!

Nicolae.Geantă
Treviso-Otopeni