EDITORIALE

Becky Oprean – Moartea unei eroine. Minunata poveste de viaţă a româncei care l-a impresionat pe preşedintele Americii, din scaunul cu rotile

00000002Becky Oprean, o tânără de origine română stabilită cu familia în SUA, imobilizată în scaun cu rotile, a murit, în cea de-a doua zi din an, după ce, alături de familia ei, şi-a dedicat viaţa încurajării persoanelor cu dizabilităţi din toată lumea. Pentru ajutorul pe care l-a oferit miilor de suferinzi, fostul preşedinte american George W. Bush a decorat-o pe Becky, în ultimele lui zile de mandat la Casa Albă, în ianuarie 2009.

Familia Oprean putea fi astăzi prototipul oricărei familii de români plecate din România în vremea comunismului pentru a trăi visul american. Viaţa familiei Oprean, care a locuit în Bucureşti, a fost, însă, bulversată complet după ce, la două luni de când cei doi soţi şi băiatul lor mai mare, Mike, au ajuns în America, în septembrie 1987, Lidia Oprean a adus pe lume o fetiţă, Becky, diagnosticată cu spina bifida, o malformaţie gravă a coloanei vertebrale. Drama familiei Oprean a fost transformată într-o binecuvântare, Becky ajungând să fie, din scaunul cu rotile, o încurajare pentru mii de oameni din toată lume şi mai ales din România.
Totul a pornit după ce familia fetei s-a implicat, alături de Becky, în dezvoltarea uneia dintre cele mai impresionante fundaţii de sprijinire a persoanelor cu dizabilităţi din toată lumea, „Becky’s Hope” („Speranţa lui Becky”). Prin această organizaţie, Becky şi mama ei, alături de alţi voluntari, au reuşit să aline sufletele a mii de suferinzi, ajutându-i atât cu vorbe bune, cât şi cu medicamente sau aparatură medicală.

Pentru activitatea sa în această organizaţie, Becky a fost decorată, în 2009, de fostul preşedinte al Americii George W. Bush, în Biroul Oval de la Casa Albă. Becky Oprean a murit, vineri seara, pe 2 ianuarie, în SUA, la doar 27 de ani, dar lasă în urmă mii de suflete pentru care a fost mărturia vie că poţi găsi bucuria în cele mai dure încercări.

O pedeapsă nedreaptă a lui Dumnezeu” Românca, stabilită acum în SUA, a mai povestit că, înainte de a se naşte fiica ei, medicii i-au dat maximum 10% şanse ca diagnosticul să fie greşit şi fetiţa să fie sănătoasă. Lidia Oprean s-a agăţat de acest 10%, iar în luna septembrie a anului 1987, medicii care o supravegheau pe Lidia Oprean au programat cezariana. Imediat după naşterea fetei, diagnosticul a fost confirmat, iar Becky trebuia operată de urgenţă. Pentru asta era nevoie de acordul mamei. „M-am agăţat de acel 10% pentru că, fiind credincioasă, o vedeam ca pe o pedeapsă nedreaptă din partea lui Dumnezeu. Când Becky s-a născut şi am văzut că aparţin celui 90%, mi-am pus cearceaful pe faţă. Ţin minte şi acum acel plânset şi răcnet îndurerat, care m-au făcut să fiu supărată pe Dumnezeu”, a povestit Lidia Oprean, pentru „Adevărul”.
„Au urmat aproape doi ani de depresie şi de mânie. Am fost ca un om mort sufleteşte, nu mai îmi doream să trăiesc. Nu este prea uşor pentru un imigrant să înceapă de la zero, cu atât mai mult să ai un astfel de şoc. Soţul meu a fost cel mai minunat tată pe care Becky l-ar fi putut avea, pentru că a rămas lângă noi. În 80% din cazuri, taţii îşi părăsesc familiile şi mamele rămân singure. Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru soţul meu”, a mai spus Lidia Oprean.
Suferinţă transformată în bucurie În cei doi ani de suferinţă prin care a trecut, Lidia Oprean a fost încurajată în permanenţă de familia ei din România. „Tatăl meu a fost mentorul meu spiritual. Mă încuraja, se ruga împreună cu mine şi, în fiecare biserică în care mergea, chema oamenii să se roage pentru mine”, ne-a mai povestit Lidia Oprean.
Românca a mai mărturisit că tot tatăl ei a ajutat-o să iasă din starea de depresie în care se afla în momentul în care i-a spus că Becky s-a născut aşa, nu ca o pedeapsă, ci pentru a fi o binecuvântare pentru cei din jur. Lidia Oprean a mai povestit că, pe când Becky avea opt ani, a cunoscut-o pe Joni Eareckson Tada, o americancă paralizată după un accident de înnot. Fundaţia înfiinţată de Joni Eareckson Tada derula în România misiuni umanitare, iar Becky, care vorbea foarte bine româneşte, a fost provocată să vină în România pentru a-i încuraja pe copiii imobilizaţi într-un scaun cu rotile.

Becky Oprean – Moartea unei eroine. Minunata poveste de viaţă a româncei care l-a impresionat pe preşedintele Americii, din scaunul cu rotil. Citeste articolul in intregime aici – http://adevarul.ro/locale/timisoara/foto-moartea-eroine-minunata-poveste-viata-romancei-l-a-impresionat-presedintele-americii-scaunul-rotile.html

--

-

ADMIN

Nu va ingrijoarti,dar,de ziua de maine; caci ziua de maine se va ingrijora de ea insasi. Ajunge zilei necazul ei

Related Articles

Lasă un răspuns

Check Also
Close
Back to top button

Descoperă mai multe la CrestinTotal.ro

Abonează-te acum ca să citești în continuare și să ai acces la întreaga arhivă.

Continuă lectura