Casa cu obloane

Jos la casa cu obloane
Cu păianjeni și furnici
S-a oprit cândva să steie
Un Drumeț, nu de pe-aici.

Altă dată aici în prag
Se opreau copii și fete,
Bucuroși veneau atâția
Visul tânăr să-și îmbete.

Iar pe pajiștea din față
Nu vedeai atâția spini;
Erau flori de crizanteme
Trandafiri și câțiva crini.

Dar de când sălbăticirea
Cu veninul din păcat
Și-a făcut un cuib în casă,
Totul este-acum schimbat.

Muște, viermi și bălării
Se așterne peste tot
Iar în toiul nopții urlă
Zeci de lupi ca și un clopot.

Dar aici, oprise-odată
Un Drumeț venit din cer;
I-am ieșit sfios în prag
Ca să văd ce să-i ofer…

Tu? Nimica, îmi răspunse;
Am venit ca să te schimb,
Am venit Să-mi vezi puterea
Și să-ndrept ce este strâmb.

L-am lăsat atunci să intre
Și-astăzi casa-mi sufletească
S-a schimbat din acea stare
Într-o casă-mpărătească…

Jos, la casa cu obloane
Vine Isus și la tine…
Lasă-L astăzi să te schimbe
Și să-ți ia a ta rușine.

Lasă-L să intre în casă
Nu te-ascunde că-i murdar,
Domnul Vieții e încins
Cu-al Golgotei sfânt ștergar.

Chiar acum deci să-i deschizi
Să-L primești cu pocăință
Ca în casa cu obloane
Să-ți aducă biruință!

Numai El cu-a Sa putere
Smulge spini, zidește drept,
Numai El prin Evanghelie
Schimbă casa ta din piept.

Curios de dup-o ușă
Stai, privind Drumețu-n față,
Ai Săi ochi duios te-ntreabă
Vii acum și tu la viață?

Întrebarea stăruiește,
Și tot cerul stă și-așteaptă,
Mâine poate că va merge
Ca să bată-n altă poartă…

10.04.2013.