Te caut pe căi neştiute mergând pe câmpii, dealuri şi adâncuri de văi,
Şi mă regăsesc în marea-Ţi iubire, nemărginită milă din ochii Tăi.
Te caut pe aripi de vânt, printre nori, pe abruptele stânci sculptate-n granit
Şi mă regăsesc alinată de dor, de palmele Tale, căci mult m-ai iubit.
Te caut în susurul apei din zori, în valul ce-ngână şi curge uşor
Şi mă regăsesc setoasă-n pustie, călăuzită doar de foc şi de nor.
Te caut mereu, călător ostenit, spre o cetate ce-mi pare străină
Şi mă regăsesc tristă-n drum spre Damasc, înspăimântată şi oarbă-n lumină.
Te caut în nădejde şi-n iertare, în credinţă, iubire milă şi har,
Şi mă regăsesc pustiită ades, sub poale de deal, înspre tristul Calvar.
Te caut şi pe muntele cu maslini, confuză privesc, mi-e sila de mine
Când Tu cu iubire mă ierţi şi mă chemi, stând lâng-un foc, eu mă lepăd de Tine.
Te caut în bogăţii şi-n dorinţe, sorbind cupa vieţii cu foc şi cu dor.
Şi mă regăsesc flămânda şi-n zdrenţe, tânjind la casa Tatălui iubitor.
Te caut în mine cu-nfrigurare, cu mâini tremurate şi buze mute
Şi mă regăsesc ca tâlhar ţintuit, plin de nădejde pe cruce, pe-un munte.
Anunta-ti si prietenii de acest articol prin:
