Cântăreții sunt mai apreciați decât predicatorii. Pentru că muzica nu condamnă niciodată, predica da. Dar, nici Hristos n-a fost periat pe spate…
Blogăritul a lărgit posibilitatea socializării creștine, dar a produs și mulți mercenari. De fapt e mai ieftin să arunci cu vitriol decât cu odicolon.
Am observat că, noi predicatorii, am devenit certăreți cu vocație! Ne mai trebuie mult untdelemn mirositor pe lângă bisturii ascuțite. Astfel, rănile rămân decât deschise…
Harul lui Hristos e mai presus de înțelepciunea umană. Bisericile nu sunt ținute de noi oricât ne-am da peste cap. Când e har oamenii se pocăiesc și când citezi “Tatăl nostru”. Un gram de har are densitate mai mare decât tonele de teologii sofisticate.
Am constatat că majoritatea nevoiașilor, orice, oricât le-ai oferi, tot cârcotași rămân. Sunt ca sacii fără fund și cu gurille larg deschise. Le dai un deget, îți iau toată mâna. Apoi, o singură dată dacă-i ocolești, uită tot binele primit. Unii te-njură!
Lucrurile scumpe se întrețin scump. Tabietiștii plătesc să-și întrețină obrazul subțire. Și totuși, din obrajii multora poți lejer să-ți faci o pereche de bocanci. Mulțumiți Domnului că n-aveți accesorii scumpe. Provoacă insomnii.
Nu se contabilizează dacă începi ceva, ci dacă finalizezi acel lucru! Nimeni nu e răsplătit după primii pași de alergare; trebuie sfârșită cursa! Chiar și noi pocăiții avem damblaua de-a începe atâtea fără să ducem la bun sfârșit.
Nicolae Geantă – www.ciresarii.ro
Anunta-ti si prietenii de acest articol prin:
