PENTRU CE ESTE BISERICA?
Înainte de sărbători scriam de biserică, ce este şi pentru cine este ea. Ştiind cât de important este să înţelegem aceste lucruri, voi continua cu răspunsul la întrebarea pentru ce sau pentru cine există această biserică?
Fiecare generaţie s-a confruntat cu această întrebare. Noi nu facem excepţie. Răspunsul la această dilemă este legat de raportul dintre două concepte foarte importante care operează astăzi în biserici, anume, raportul dintre har şi adevăr.
Tendinţa generală este ca oamenii să aleagă extremele: unii cu harul (cu harul, aşa cum îl definesc ei, în final), iar, alţii cu adevărul (cu adevărul lor, desigur). Cei care vor să înţeleagă şi să păstreze principiile biblice legate de har şi adevăr, le vor admite pe ambele, într-un raport de echilibru. Eliminarea zonelor gri, în această privinţă, transformă biserica într-o caricatură. Pericolul este ca fiecare să aibă caricatura lui pentru care se va zbate să arate că este cea mai frumoasă.
La cei doi poli amintiţi, cele două extreme sunt bisericile legaliste şi cele liberale. Bisericile legaliste, clamând adevărul (fără har) şi dreptatea, ajung la liste de legi şi reguli proprii după care funcţionează, pe când celelalte, clamând harul (fără adevăr) ajung la libertinism.
Prima categorie de biserici sunt pline de ipocriţi, aici, transparenţa şi onestitatea sunt periculoase, iar harul este ocazional. E greu să vorbeşti despre har unor oameni care par că nu au nevoie de el! Este greu să admiţi că ai nevoie de har când nu eşti sigur că-l vei primi! Singurul grup de oameni pe care Isus i-a condamnat au fost oamenii religioşi – fără har – cei care folosesc greşit adevărul pentru a controla oameni prin vină, frică şi condamnare.
În cea de-a doua categorie, bisericile liberale, adevărul este ocazional şi selectiv.
Adevărul, aşa cum ni-l prezintă Biblia este că biserica locală este pentru toţi: pentru mântuiţi şi, mai ales, pentru cei nemântuiţi, evrei şi neamuri, generaţii diferite, femei şi bărbaţi. Isus a venit să aducă atât harul cât şi adevărul (Ioan 1:14).
Dar, acolo unde harul şi adevărul se întâlnesc, creează haos; consistenţa şi dreptatea dispar din discuţie odată ce biserica decide să îmbrăţişeze harul şi adevărul împreună. (De exemplu, este greu să găseşti în Evanghelii o împrejurare în care Isus a fost corect, indiferent dacă vorbim de alegerea celor 12, a celor trei dintre ei, putem vorbi de tratament preferenţial, alegerea lui Zacheu, episodul cu tânărul bogat, etc.) Această inconsistenţă a lui Isus i-a aruncat în confuzie pe liderii religioşi.
Abordarea adevărului şi a harului este greoaie, produce haos, inconsecvenţă şi incorectitudine, de multe ori, fără a face un scop din acestea. Se creeează tensiuni – acestea nu trebuiesc rezolvate, ci manageriate.
În concluzie, pentru astăzi, avem nevoie de echilibru, de a găsi raport între har şi adevăr pentru că harul este vizibil în măsura în care adevărul este clar.
Pe săptămâna viitoare,
Pastor TEODOR BULZAN




foarte frumos abordat .