Am auzit de multe ori expresia „imi pare rau de situatia asta, o vina o are si temperamentul meu, ca doar suntem diferiti”.Trebuie sa recunosc ca au fost situati icand si eu am apelat la o strategie ca sia ceasta in a-mi ascunde diferitele manifestari, atat in relatia cu mine insumi cat si cu ceilalti. Apoi, daca tot ma aflu in cauza trebuie sa si specific faptul ca ma simt „sictirit” de o afrimati e ca si aceasta, mai ales in situatia in care crestinul o tot poarta in bagajul de zi cu zi.
In opinia mea, temperamentul isi pune amprenta foarte serios in multe din situatiile vieti, dar cel mai mult acesta se lasa cu „greutate” perelatiie dintre noi.Nu vorbesc de rolul temperamentului la nivelul determinarii personalitatii..nici macar nu ma pricep…ce-idrept e nevoie de multa lumina.Ceea ce doresc a scoate in evidenta este lipsa dorintei de autounoastere in viata credinciosului. Exista ideea ca odata cee sti in Hristos si ai devenit o faptura noua, totul e rezolvat, Hristos ti-a dat o identitate, o personalitate…un temperament..ceilalti trebuie sa inteleaga modul tau de a fi…ca doar suntem diferiti, si temperamentele de asemenea.Ma repet, in opinia mea pare a fi o scuza demodata, si tind sa cred ca nici sistemul laic nu o promveaza mai tare decat o fac unii..crestini. Lipsa dorintei de autocunoastere…spune multe despre credincios.
In al doilea rand, daca nu exista dorinta de autocunoastere, clar nu va exista nici dorinta de zdrobire. Ce-i dreptzdrobirea nu e la kg, nu o i-ei nici de black friday, ieftina deloc..zdrobirea costa! Spunea David, ca ceea ce ii este Lui placut, Lui Dumnezeu, nu sunt jertfele, ca stam bine la cantat, predicat, asipartii mari,, ci o inima zdrobita.E foarte greu a alege sa fii zdrobit, sa te lasi condus de altii, sa stai in umbra, sau sa reactionezi cu blandete cand cineva tipa la tine, sau isi arata putina cunoastere de a conduce prin ati impune anumite lucrurice-ti cad cu „tronc”….iei atitudine..temperamentul frate!
Pe de alta parte nu doresc a da o impresie gresita despre ceea ce a fost investit de Creator in noi.Cred si sustin cu tarie ca tot ceeace Dumnezeu ne-a dat, ne-a fostd at cu un scop concret spre zidire, doar ca a cam fost pervertit.Trebuie sa invatam sa tinem fraiele asa cum trebuie..altfel pierdem din vedere echilibrul si tot odata RELATIILE DINTRE NOI.
Daca alegem sa sustinem cu tarie catemperamentul poate fi o scuza, atunci Duhul Sfant ce rol mai are in viata credinciosului, in reanoirea/modelarea acestuia?
Ce e de facut?
Scris de Costel Alexandru. Crestintotal.ro
Anunta-ti si prietenii de acest articol prin:
