Nu mai sunt mormon – cum am scăpat din biserica pe care am iubit-o timp de 30 de ani

Mărturia lui Lynn Wilder, femeia  care s-a întors la Domnul după ce a activat împreună cu familia ei, timp de 30 de ani în biserica mormonă.

Într-o vineri din Ianuarie 2006, în casa mea din Utah, am primit un apel telefonic de la cel de-al treilea fiu al meu, Micah, care mi-a schimbat viața.

Eu, împreună cu familia mea ne bucuram de viața noastră în ,,Sion”, ca rezultat al deciziei pe care soțul meu Michael, împreună cu mine, am luat-o ca și tineri adulți de a ne uni cu biserica mormonă. Timp de șapte ani, am fost profesoară titular la Universitatea Brigham Young (BYU), școala principală a Bisericii lui Isus Hristos a Sfinților din Ultimele Zile. Michael era un preot respectat, episcop și înalt consilier, lucrător la templu, învățător de seminar și președinte al școlii duminicale. Primul nostru copil, Josh, și al doilea, Matt, au lucrat în misiuni de evanghelizare, timp de doi ani, fiind recunoscuți de către biserică. Fiica noastră Katie, de asemenea a mulțumit pe liderii bisericii cu credința ei în Hristos Isus și în Joseph Smith.

Eu îi dezapreciam pe creștinii care se ghidau numai după Biblie. Ei aveau doar parte din Evanghelie, eu însă aveam plinătatea acesteia. Eu respectam legile și ordonanțele mormonismului. Când luam sacramentul pâinii dospite și apă, în fiecare săptămână în templu, credeam că lăsam pe slujitorul păcatului să-mi șteargă toată răutatea. Eu credeam că mormonismul îmi asigura deja viața veșnică.

Viața în Sion

Noi ne-am unit cu această biserică la vârsta de 25 de ani, după ce niște misionari mormoni ne-au bătut la poartă. Atât Michael cât și eu am frecventat înainte biserici protestante, dar foarte rar am citit din Biblie. Am considerat că intrând în această biserică era o opțiune creștină (85 % dintre mormonii convertiți, provin dintre creștini). Am fost incapabili să-i înfruntăm pe acei misionari.

Imediat după aceasta, devenind activi în biserică, ne-am educat cei patru copii ai noștri în credința mormonă. Slujind nenumărate ore la chemarea bisericii, citind scrierile mormone, dând zeciuială, asistând la reuniuni, menținând un cod de sănătate fizică, studiindu-ne genealogia pentru a putea să ne răscumpărăm morții în templu – acestea au fost unele dintre ofrandele noastre dumnezeului mormon.

În toți anii în care am slujit în biserică, eu credeam că îl cunoșteam pe Isus. Credeam că s-a născut înainte ca și un fiu spiritual al Tatălui Ceresc și al Mamei și că a venit pe pământ pentru ca să primească un trup. El a ispășit păcatele noastre în Grădină. Precum fariseul din Luca 18, credeam că-L cunoșteam mai bine prin intermediul învățăturii exclusive primite în templu.

În 1999, mi-am terminat doctoratul în educație și m-au contractat la Universitatea Brigham Young. Ne-am mutat în Sion. Și viața era bună acolo. Duminica cântam:

Mare îi este gloria și preoția fără sfârșit
În vecii vecilor cheile el le va ținea.
Credincios și adevărat, el în regatul lui va intra,
Încoronat în mijlocul profeților din vechime.

Vă sună ca fiind Isus? Nu, este un imn referitor la Joseph Smith. Aici este prima strofă:

Lăudat să fie omul ce cu Jehova a fost în comuniune!
De Isus a fost uns acest Profet și Văzător.
Binecuvântat pentru a deschide ultima dispensație
Regi o să-l înalțe și națiuni să-l venereze.

La fel precum Tatăl Ceresc și Isus au făcut înainte – la fel ca și propriul Smith – Michael lucra asiduu pentru a se transforma într-un dumnezeu. Acesta era motivul pentru care frecventam templul cu regularitate.

Atunci, ceva neașteptat a întrerupt viața noastră mormonă perfectă. Cu trei săptămâni înainte de a-și termina misiunea de doi ani, Micah ne-a sunat ca să ne spună că va fi trimis acasă înainte de a termina – o rușine oribilă în cultura mormonă. El citise Noul Testament. Acolo s-a întâlnit cu un Isus diferit decât cel pe care l-a învățat mormonismul – un Dumnezeu al harului, nu al faptelor, pentru ca nimeni să nu se laude. Aceasta i-a atras atenția lui Micah.

Micah a declarat în cuvântul de despărțire, într-o cameră plină de misionari, că și-a pus încrederea numai în Isus și nu în biserica mormonă. Le-a spus că a găsit o credință profundă și autentică – o credință care nu include mormonismul.

Nu a fost deloc bine primit. Liderii bisericii ne-au spus că Micah avea un spirit diabolic în el, l-au trimis acasă și apoi, deja în Utah, ne-au invitat să-l ducem înaintea înaltului cosiliu. Pentru a evita să fie excomunicat, l-am pus pe Micah într-un avion pentru ca să-l scoatem din Utah. Expulzarea lui a pus familia noastră în haos.

Înainte de a urca în avion în Utah, pentru a începe un grup muzical și o nouă lucrare în Florida, Micah ne-a rugat: ,,mamă și tată, vă rog citiți Noul Testament”. Am început s-o facem. Aproape că nu mâncam sau dormeam, deoarece mă topea dorința de a citi mai mult despre Dumnezeul harului. Aceasta era totul ce doream să fac.

După expulzarea lui Micah, întrebările despre mormonism pe care le-am păstrat timp de mulți ani – cu privire la binecuvântarea patriarhală, despre istoria bisericii referitoare la rasism, despre dimensiunea ispășirii lui Hristos – au apărut cu o mai mare urgență. Am urmat sfatul lui Micah și am început să citesc Biblia în traduceri mai ușor de înțeles decât versiunea autorizată pentru mormoni (King James Version).

Citeste tot articolul pe benidradici.wordpress.com