Filme de doi bani și un cer de neprețuit

Oamenii vor în cer repede şi confortabil, eventual la volanul unui bolid şi pe autostradă. Percepţia multora despre cer îşi are teoria într-un pământ mutat acolo. Pentru ei calea îngustă e o simplă utopie. În cer nu se merge la plajă şi nici nu ai cu ce creme să-ţi dai să te protejezi de Soarele care este Dumnezeu, dacă ai avea motive. Cei care nu sunt pregătiţi pentru cer, se vor arde, iar arsurile sunt grave şi veşnice. Pentru cer ai nevoie de bilet, altfel nu intri. Biletul este ştampilat cu sângele lui Hristos.

Dumnezeu a dat oamenilor în stăpânire pământul. Dar azi, pământul e prea puţin, nu le mai ajunge. S-au născut idei şi gânduri cu privire la o altă lume, nebiblică, o lume SF, o fantezie expusă în majoritatea filmelor noi care apar. Au început să consume o lume cinematografică legată de necunoscutul din Univers, necunoscut conectat şi el la fapte întunecate, crime şi multă nebunie. Oamenilor le place o lume imaginară pentru că o pot modela cum vor ei; nu au restricţii.

Râd de vicii şi prostie şi se minunează de fanteziile lor, iar atunci când se confruntă cu realitatea dură în astfel de cazuri, îşi pierd controlul şi nu mai au de ce se agăţa. Ceea ce este uimitor, în majoritatea filmelor scenariul apare în urma unui dezastru total pe pământ. Oamenii cunosc faptul că pământul nu mai are mult. Harul este pe sfârşite, iar soluţiile propuse de ei sunt fără sens. Nimeni nu se poate ascunde de Dumnezeu. Spunea David ca nici întunericul nu e prea întunecat pentru El. Dumnezeu cunoaşte păcatele noastre mai bine decât noi. Exclusivismul lui Hristos e limpede. O singură Cale, un singur Adevăr, o singură Viaţă, adică El.

Un cer care-L exclude pe Hristos e un iad. Un om care-L exclude pe Hristos e un pierdut. Încă e har…

Alexandru Fintoiu – www.ciresarii.ro