Viața ca o baterie

Mai e puţin şi a trecut şi vara. Timpul n-are nici un pic de conştiinţă iar viaţa noastră e asemenea bateriilor care se descarcă. La mulţi se descarcă devreme şi brusc iar la alţii cu semne… Păcatele şi îngrijorările lasă urme. Stresul consumă şi mușcă mai rău decât un câine şi te trezeşti ca o baterie descărcată şi la propriu şi la figurat. Singurul fel în care putem fi oameni plini, este conectarea la sursă, la cer, la Hristos. Cu El nu te consumi brusc. Cu El ai puterea să spui mulţumesc în momente grele şi poţi călca pe apele vieţii fără să te scufunzi. Unele baterii au garanţie în timp; garanţia noastră este împlinirea Cuvântului, roada Duhului, Hristos. Noi spunem ”NU” unui creştinism fără roade, deşi mulţi poartă politica smochinului uscat.

Cei care se joacă de-a smochinul neroditor îşi consumă viaţa fără sens. Când vor avea nevoie de credinţă, de Dumnezeu şi vor căuta răspunsuri, în dreptul lor va apărea doar “baterie descărcată”, eventual le mai rămâne de un telefon scurt la număr de urgenţă, dar fără răsplată. Din păcate, bateriile se consumă şi în standby, adică şi când nu faci nimic. Te uiţi la durata de viaţă şi vezi că ai păstrat ce nu trebuia să păstrezi şi ai consumat în lucruri deşarte. Iar cu ultimele rămăşiţe de curent, uneori, nici vara nu mai porneşti.

Oamenii încearcă să folosească redresorul, adică să meargă la psiholog, la doctor, la specialişti. Alţii, fatalişti, se mulţumesc cu soarta. Dar nu merge. Singurul care poate să mai facă ceva e Dumnezeu. Având în vedere că aici pe pământ plătim mult şi ne alegem cu lucruri trecătoare, pentru cer a plătit Hristos şi ne alegem cu veşnicia. Iar aceasta din urmă e mai mult decât putem gândi.

                                                                                                                      Alexandru Fintoiu

www.ciresarii.ro