EDITORIALE

Poveste într-o zi ploioasă

582152_350190175043091_1116011749_nCu inima sfâşâiata de durere, a alergat în ploaie, atunci se simţea frumoasă, atunci se mai simţea acasă, când ploua. De mică munţii respingerii au năvălit peste ea, nu auzea niciodată o vorbă bună, în orice parte mergea se lovea de zidul respingerii. A rămas singură, mereu în plus, icomoda pe toţi. Prea des auzise vorbe de genu :”nu eşti bună de nimic”, şi acum exact aşa se simţea, însă undeva în adâncul inimii ei vroia să schimbe lumea, să se aplece acolo, la cei suferinzi şi să îi ridice, să lase urme de dragoste în inimile celor singuri şi respinşi. Îndrăznea uneori să viseze şi îi plăcea să se piardă în visele ei, pentru că aşa mai uita de realitatea în care trăi…Alerga prin ploaie, inima îi bătea puternic, simţea că Cerul din solidaritate a început să verse lacrimi alături de ea…ah, da şi-a amintit Cerul, da, Cerul ar putea fi soluţia ei şi printre lacrimi a început să vorbească cu Dumnezeu, nu mai ştie exact câte ore a vorbit cu Dumnezeu, dar la un moment dat a văzut curcubeul, privindu-l a ştiut că Dumnezeu l-a pus acolo pentru ea, reamintindu-i cât de iubită este, cât de valoroasă este şi reamintindu-i că da, ea, cea respinsă şi nedorită de nimeni va putea lăsa urme adânci de dragoste în inimile celor respinşi şi nedoriţi. O viaţă nouă o învăluia privind curcubeul…un nou început: ea şi Isus!

Ramona Ciobanu

sursa: Flacara Inchinarii

582152_350190175043091_1116011749_n-260x174

ADMIN

Nu va ingrijoarti,dar,de ziua de maine; caci ziua de maine se va ingrijora de ea insasi. Ajunge zilei necazul ei

Related Articles

Lasă un răspuns

Back to top button
%d blogeri au apreciat: