Iubește, uită, iartă

Un copil intră într-o cofetărie. Cere un pahar cu apă. Vânzătoarea îl refuză.
– Îmi puteți spune cât costă prăjitura asta cu ciocolată?
– 2 lei, răspunde femeia plictisită.
– Dar o prăjitură simplă?
– 1,5 lei, țipă ea la copil.
– Bine, aduceți-mi o prăjitură simplă.
Ea îi aduce prăjitura și i-o trântește pe masă. Copilul plătește la casă. Apoi manâncă prăjitura liniștit.
Când vânzătoarea se duce să debaraseze, îi dau lacrimile. Copilul îi lăsase bacșiș 0,5 lei. Avusese bani suficienți, dar se mulțumise cu o prăjitură simplă.

Viața frumoasă nu constă în a avea tot ce este mai bun, mai frumos. Ci în a trăi frumos față de semeni. A fi bun cu ei. De fapt, numai așa trăiești frumos față de tine. Și, vei fi și tu și ceilalți fericiți! Nu dominând pe cei din jur vei fi în vârf, ne-a învățat Hristos. Ci iertând. Admițând paguba.

Cine iubește poate ierta. Pentru el greșelile celuilalt sunt scrise cu cretă, nu cu marker permanent. Cine nu iartă, nici nu iubește. Frumosul pentru el e să bufnească mereu. O oală sub presiune. O viață sub stres. Iar fericirea sa la gust e tot amară.

Fratele Ianovici spunea că dacă vrei să fi fericit o clipă răzbună-te, dacă vrei să fi fericit o viață iartă.

Iubește, uită, iartă. E cea mai frumoasă artă!