De ce self-harm ?

 Self-harm-ul sau auto-vătămarea corporală este un nou viciu al tinerilor. E drept, majoritatea cei ce isi fac rani pe piele sunt adolescenti, si mai ales fete. Fie se zgaraie, fie se taie cu lama, fie se ard… Unii chiar se otravesc.  Tot aici mai intra si piercingul, tatuatul, arsul cu tigara, auto-castrarea… Toate aceste teribilisme se fac pentru ca cei ce le practica vor sa atraga atentia. Din excentrici vor sa devina centristi. Un alt motiv ar fi furia.

Auto-mutilarea self-harm (SH) apare acolo unde un tanar sufera de stres, de abuzurile facute asupra sa (indeosebi sexuale), cand e invidios pe colegi s.a… E auto-dezgust, tulburare anxioasa, sentiment de esec, lipsa de stima de sine, sau chiar perfectionism…

Cel ce practica SH in adolescenta (incepe la cca 12-13ani) poate ajunge la suicid la o varsta inaintata! In adolescenta nu are de gand sa faca asta, deoarece i se pare importanta viata (chiar este dragilor!). Dupa 40 de ani insa viata ii pare lipsita de atractie, de sens, si se poate sinucide! Uneori aceste sentimente de goliciune conduc la schizofrenie! Încurajator, spun statisticienii, e ca dupa 24-25 de ani viciu SH se poate stinge. Insa nu la toti! Si nu in intregime!

Medicii spun ca evitarea auto-vatamarii se face cu tratament, cu medicamentatie. Psihologii zic ca ea se evita cand pacientilor li se da ceva de facut. Ocupatie. Ca sa nu mai aiba timp liber. Nu stiu daca sfatuitorii de mai sus garanteaza vindecarea 100 %, si neintoarcerea la auto-ranire. De fapt nu cred in reusita perfecta din sfaturile lor.

Eu declar ca aceasta „prosteala” e vindecabila fara reinviere a viciului cand persoana care o practica o aduce la crucea lui Hristos! Predarea vieţii în mâna Creatorului, a purtătorului tuturor poverilor, rugaciunea, cititul Bibliei, partasia cu crestinii practicanti, readuce respectul de sine, pofta de a invinge, distruge teama de esec si de ce nu esecul in sine.

Auto-vatamarea are radacini vechi in istorie. Era practicata de mayasi (iar zapacitii astia!), care in ritualurile lor pagane se taiau sa curga sangele. Era (si este) practicata de unii hindusi, in secte islamice şiite etc. In religii unde Dumnezeu lipseste!

Biblia prezinta SH la preotii lui Baal (un zeu pagan, canaanit) care de ciuda ca nu au primit raspuns la rugaciuni s-au taiat cu sabiile in carne, au intrat in agonie, in timp ce Ilie Proorocul Domnului radea de ei (Ilie ii provocase sa coboare foc din cer peste jertfe; ei nu au putut dar el a reusit la rugaciunea sa). Tot Biblia o prezinta ca pacat, ca ceva interzis, in Legea lui Moise (Levetic 19:28 scrie „sa nu va faceti taieturi in carne…, sa nu va faceti slove sapate pe voi”).

SH-ul este pacat in ochii Lui Dumnezeu. Pacatul este despartire de Domnul. Iar plata sa, a pacatului, este moartea (conform Romani 6:23), pe cand darul fara plata al Lui Hristos este viata vesnica!

Ce parere am eu despre astfel de persoane? Imi e tare mila de ei. Sunt neajutorati. Nu sunt nici mai prejos, nici mai presus de alcoolici, de prostituate, de puscariasi, homosexuali sau banditii de drumul mare. Ii iubesc pe ei ca oameni, insa urasc viciile lor. O singura solutie au: sa se pocaiasca si sa se intoarca la Hristos! Alt drum spre recuparare totala nu exista. Acum ei au de ales. Deschid sau inchid usa inimii. Cheia e la ei!

Nu va ghidati dupa tinerii teribilisti care va inconjoara, nici dupa Tv, Internet, horoscop sau alte tampenii. Astia sunt orbi. Iar un orb care calauzeste alt orb (sau orice persoana) il va duce suta la suta in groapa!