Din înțelepciunea lui Moș Ion Roată(5).

* Aceasta rubrica ii aprtine blogului lui Cristian Laurentiu.
Prin anii ’50 tatăl meu, Anei Valentin, mergea în “misiune” în Abrud și Câmpeni, însoțit de o soră pictoriță, tânară, atragătoare, dar sărmana era șchioapă( daca nu ma insel ,o chema Silvia). Avea o voce foarte pițigăiată, dar foarte talentată la desen, cu creion și peniță, în scriere caligrafică cu litere gotice. Parcă și acum o văd ducând în spate un rucsac de pânza galbenă, cu opt zece tablouri pentru vânzare. Tablouri pictate în culori de apă (aquarelă) pe hârtie groasă de desen tehnic. Deși acum, cu ochi critic, le consider arta naivă, erau foarte expresive, înrămate în ramă subțire de lemn. Moților todeauna le-au plăcut culori foarte vii, similare culorilor îndragite aici de “Pieile Roșii’. Versete biblice încadrate în diagonal, în chenar de ghirlande cu flori viu colorate, spice, sânziene, margarete, flori de camp și. . . flori de ”Nu ma uita”(și uite cum, dupa aproape șaizeci de ani, pot să confirm și să demonstrez aceasta!).

La Roșia Montană, deasupra patului copilăriei mele, pe perete, aproape de tavanul tencuit cu multe denivelări cu aspect selenar, am avut și eu agățat un tablou de-al ei, ce purta pe verso o dedicație complementară adresata mamei mele, pe care a declarat-o prietena ei intimă. Pe față, ca un reliefat paradoxal, în tablou, cu litere deosebit de împopoțonate, era urmatorul verset biblic: 1 Ioan 4:8 ”CINE NU IUBESTE, N-A CUNOSCUT PE DUMNEZEU; PENTRU CĂ DUMNEZEU ESTE DRAGOSTE.” Familia pastorului Miheț, din Câmpeniul de atunci, o gazduia în călatoriile ei de negoț misionar prin Apuseni. Prețul tablourilor mai mari era de 20 de lei, iar cele mai mici erau 10 lei . . .