* Aceasta rubrica ii aprtine blogului lui Cristian Laurentiu.
Într-o noapte ploioasă, spre trei dimineața, patru holongheri(mineri oportuniști, ce iși însuseau “ilegal”, în timpul nopții, aurul din venele ori filonul unor galerii nesupraveghiate și prost păzite), au coborât din Dealurile Orlei, în livada de pe costișă, direct la bunicul în curte. În șura din deal, cu doua zile în urmă, moșul meu le găsise șalopetele de lucru, lămpile cu carbid, un șaitroc și o hartă făcută sul, desenată cu tuș negru, pe o bucată de piele de capră bine argăsită. Nu le-a luat nimica, dar s-a decis să pândească, să afle cine sunt acești nocturni căutatori de aur.
La grinda din spatele vetrei, lângă tavanul afumat al cuptorului, pe două cârlige din fier forjat acoperite cu două mănuși de blană fără degete, moșu meu avea la îndemana și o pușcă de vânătoare, de proveniență germană. Mai târziu aceea pușcă, pistolul, o parte însemnata din aur, i-au fost confisacate de Securitatea din Abrud. Când cei patru holongheri au ajuns în mijlocul curții, ducând fiecare pe umeri cate patru săculeți de pânză de iuta, grei, umpluți până la refuz cu aur, moșul meu i-a somant să se predea cu mânile sus. Elementul surpriză a lucrat și lăsând săculeții jos, s-au predat sub amentințarea armei.
Au recunoscut că pe o durată de cinci nopți goliseră filonul din mina ce aparținea lui Todorea, cumnatul moșului meu. În genunchi, tremurând ca varga, în schimbul aurului, au cerșit îngăduință și iertare. Bunicul a cazut deacord. Erau trei barbați și o tânără femeie. Bărbații erau sușanari și locuiau în comuna Corna. Femeia era o ruda îndepărtată de-a lui bunicu. Pe unul din ei bunicul îl cunoștea, căci cu ani în urma vanduse doi cai tatălui lui.
Anunta-ti si prietenii de acest articol prin:
