Din nou frecusurile “Crăciunului”

Multă zăpadă şi frig. A început cursa habotniciei cu pregătirile de sărbători. Oamenii îşi  îndreptă pașii grăbiți către marile magazine ale orașelor aglomerate. Forfotă, îmbrânceli, nervi, neliniște, bani insuficienți, împrumuturi (ca să fim în rând cu lumea), acest pachet al sărbătorilor devine tot mai insuportabil pentru creștinul care se întreabă, ce rost au asemenea lucruri în viața mea? Argumentațiile pastorilor şi liderii religioși încurajează mulțimile la pioșenie religioasă, chipurile să ne gândim la neajutoratul prunc dar oamenii  amestecă aceasta cu dezmățul sărbătorilor de iarnă. Originea sărbătorilor o știm mulți: păgânismul îmbrăcat în creștinism forțat, marea masă de oameni sunt îndopați cu incultura televizorului şi a presei, şi cu tradițiile bisericii tradiționale tot mai obscure şi mai bizare. Această mască a goliciunii trădează de faptă că biserica de stat nu are ce oferi omului pierdut şi fără Dumnezeu decât lucruri ieftine şi fără esență duhovnicească. Oricât ar încerca cineva să mă convingă atât dintre evanghelici cât şi dintre tradiționaliști că aceste sărbători ale mâncării, plăcerilor şi distracției, îşi au rostul, nu mă impresionează nimic. Pe măsură ce înaintăm în timp, oamenii se întunecă tot mai mult. Biserica lui Hristos este învăluită şi ea de miresmele seducătoare ale lumii, şi ea este invitată de către lume să se pregătească de risipă, membrii ei care au adormit li se cântă cântecele seducătoare sincretice. Dar cine ia seama la o asemenea dezlănțuire a răului în aceste zile? Hristos nu mai este în centru atenției lumii şi a bisericii. Stomacul va fi regele slăvit, ego-ul se va desfăta ca de sfârșit de an. În numele religiei se fac lucruri stupide, exagerări şi nonsensuri. Cine poate să pătrundă atâta prostie? Cine poate să stea împotriva acestui curent puternic de destrăbălare în numele religiei? Evanghelicii se plâng că nu mai au putere, că s-a pierdut focul Evangheliei şi râvna Duhului Sfânt, dar  cum să nu fie aşa, când facem ce face lumea, gândim cum gândește lumea, trăim cum trăiește lumea, şi chiar dacă nu mergem la același potop de desfrâu cu ei, ne facem unul pe măsura noastră.  Evanghelici şi penticostali, treziți-vă!

sursa: treziresireforma.blogspot.ro