EDITORIALE

Facebook… de la necesitate la drog!

Îmi aduc aminte de momentul în care mi-am făcut cont pe facebook. Eram într-a 11-a, a 12-a… când colega mea de bancă mă bătea la cap să intru și eu în rândul celorlalți și să-mi fac cont. Eh, vreo doi ani a stat fără poze, dar la un moment dat mi-a stârnit interesul. Mama mea a plecat din țară, iar facebook-ul era o cale de a vedea locurile pe unde eu, sau mama, ne petreceam timpul. La fel era și pentru colegii mei… un mijloc de delectare și o rețea de socializare!

Însă momentul când facebook a fost o rețea de socializare este istorie. Azi, toată lumea are facebook și n-ar fi stricat nimănui, dacă destinația lui nu s-ar fi schimbat. Chiar circulă o vorbă între cunoscuți: “N-ai facebook, n-ai identitate!” Și așa e, așa pretinde lumea că e. Colegii tăi au facebook, frații tăi au facebook, părinții tăi au facebook, pastorul tău are facebook, ba mai nou și bunicii tăi au cont pe facebook. A ajuns să-mi fie teamă să intru pe facebook, deschid cu îngrijorare pagina mea atunci când primesc cereri de prietenie… copii de 6-7 ani au cont de facebook, copii care încă nu știu să scrie!

Pentru că facebook a devenit un panou, un panou de domeniu public,un panou în care afișăm ceea ce nu suntem, ci ceea ce, probabil, ne-am dori să fim. Postăm statusuri care să ne reprezinte starea… nu, nu stare în care ne aflăm, ci o stare de vârf, o stare de interes general. Nu folosim niciodată cuvinte simple, cuvinte care să ne reprezinte, ci folosim tot felul de clișee, de figuri de stil, care să ridice semne de întrebare, care să lase loc de interpretare. Ne place să complicăm totul… pentru că un simplu “sunt la bunici” nu mai stârnește interesul. Dar atunci când lași loc să se înțeleagă că, acolo la bunici, undeva în curte, a căzut un OZN vei avea reacții. Și bineînțeles, OZN-ul nu a existat, nu există și nu va exista. Ci OZN-ul e un pretext, un mijloc de a-ți umple golul, de a atrage lângă tine  persoane cu goluri la fel de adânci ca ale tale.

Ne aflăm în acel timp în care primul lucru pe care îl facem după ce ajungem acasă dintr-o excursie este să deschidem calculatorul, să publicăm pozele cele mai interesante, cele mai frumoase, cele mai reprezentative persoanei care ne-am dori să fim. Am uitat să îi îmbrățișăm pe cei dragi cărora le-am purtat dorul. Am uitat să despachetăm. Am uitat să mângâiem pisica, să plimbăm câinele care ne-a așteptat cu atâta nerăbdare. Am uitat să ne mai bucurăm de casă. Am uitat să fim noi…

Prea mulți  au impresia că dacă au 5000 de prieteni (sau care o fi cifra maximă) sunt populari, sunt cunoscuți, sunt cineva. Prea mulți și-au închis viața într-o cușcă… prea mulți au renunțat la tot ce e frumos doar pentru că au găsit în facebook ceva ce au avut impresia că au căutat de mult! Dar popularitate pe facebook nu înseamnă prietenie! Facebook este de fapt un furt de identitate, un fals a ceea ce suntem noi cu adevărat, o imitație a standardelor lumii prin pielea noastră!

Vă încurajez să aruncați un ochi asupra timpului vostru! Vă încurajez să nu lăsați ca facebook să vă priveze de bucuria vieții. Vă încurajez să ieșiți cu colegii în parc, să stați de vorbă pe o bancă, e mult mai amuzant atunci când o faceți în viața reală!

Sursa: http://www.revistarespiro.ro

  anigif 474x85

Banner sbro.ro /

Banner KERIGMA/

“ Citești Scripturile cu alți ochi atunci când vezi efectiv locurile în care s-au derulat evenimentele descrise.
Prin agentia Oxentia Tourism ai acum ocazia să vizitezi Israelul.
Pentru rezervări sună la:   +40.746.675.313
+40.742.684.415

ADMIN

Nu va ingrijoarti,dar,de ziua de maine; caci ziua de maine se va ingrijora de ea insasi. Ajunge zilei necazul ei

Related Articles

Lasă un răspuns

Check Also
Close
Back to top button
%d blogeri au apreciat: