Astăzi am auzit un italian învăţând un român secretul afacerilor câstigătoare. “Să nu te asociezi cu nimeni, singur întodeauna vei câştiga primul loc.”
O astfel de afirmaţie ar putea-o face mulţi prieteni cu biserica în relaţia lor cu Dumnezeu. Lor le place să stea singuri şi acasă şi în biserică, să nu se bage nimeni în problemele lor, că ei ştiu totul, tot singuri le place să consume viaţa aceasta, ca nu cumva să împartă cu cineva ceva şi eventual, singuri şi în cer, să sune cerul a gol şi a plin de ei.
Probabil oamenii ăstia au crescut în teologia lupilor singuratici, iar faptele lor aidoma unui lătrat la lună. Ei au înţeles că mântuirea este atât de personală încât nu trebuie să mărturisească şi altora că există o corabie în lumea asta, cu destinaţie în eternă fericire. Doar ei, restul, cantitate neglijabilă, insă de neglijat doar pentru ei, nu şi pentru Hristos.
Astfel de oameni nu mai cred decât în cultul personalităţii lor şi în faptul că ei sunt mântuiţi şi când nu fac nimic.
Ceea ce mă contrariază pe mine este cum vor face când vor avea de stat prin spitale şi va veni la ei lupul în haine de oaie cu injecţia letală. În Biblia mea scrie că Dumnezeu nu ia în cer egoiştii.
Citeam spusele cuiva, că atunci când cineva se gândeşte prea mult la persoana proprie, de obicei ceilalţi îl părăsesc, convinşi fiind că îşi este de ajuns lui însuşi.
Mă gândesc că lui Dumnezeu nu Îi place să stea singur în Cer, de aceea Şi-a trimis Fiul în lumea asta de nebuni singuratici şi egoişti soioşi.
Cine trăieşte cu Hristos în fiecare clipă, dovedeşte altruismul perfect. Orice altfel de trăire e temelie de nisip…
Alexandru Fintoiu – www.ciresarii.ro
Anunta-ti si prietenii de acest articol prin:
