Nu ne fă după meritele noastre

Ori de cate ori ma intalnesc cu vreo cunostinţă  aceasta  mă intreabă „ ce mai faci ?” pentru ca asta este intrebarea normală pe care ne-o  adresam unul altuia atunci cand ne întalnim; ei bine, la intrebarea asta eu  ÎNTOTDEAUNA răspund astfel : „ fac mai bine decât merit”.  Cunoştinţele mele care aparţin vreunei biserici evanghelice înţeleg ce vreau să spun prin aceste cuvinte deşi prima reacţie la auzul  acestor  vorbe  este  oprirea respiraţiei după care urmează : „ … că bine zici; să ştii că mare dreptate ai.”  Cunoştinţele mele care nu au nici o tangenţă cu biserica, la auzul acestei replici reactionează aşa: „ ei haide, chiar aşa de rea te consideri, nu suntem noi chiar atât de răi încât să nu merităm binele de care avem parte”.( Pe de o parte  le dau dreptate si spun si eu că  suntem  buni  şi că meritam binele dar asta doar daca ne comparăm unii cu alţii; dacă ne comparăm cu Dumnezeu si cu caracterul Lui atunci susţin cu vehemenţă in continuare ca „facem mai bine decât merităm.”); deci, după ce ei  declară ca sunt vrednici ca să primească din mâna lui Dumnezeu  o viata  in care sa nu duca lipsa de niciun  bine  eu incep sa-i evanghelizez; mai jos sunt aşternute câteva  stări de bine pe care  nu le meritam  din  partea lui Dumnezeu  asa cum nu meritam de altfel  nici un alt bine  pentru  ca faptele noastre bune sunt ca o cârpă murdară înaintea lui Dumnezeu .

Multumesc Doamne  ca m-ai creat om, nu animal, si mi-ai dat raţiune si astfel m-ai aşezat mai presus decât orice vieţuitoare  DAR iti multumesc si pentru ca  oridecâteori, in  nesăbuinţa  ei,  inima mea se ridică mai  presus  de  Tine, Tu totuşi  nu  mă  smereşti in  acelaşi  mod  in   care  l-ai  smerit  pe  Nebucadneţar  ci  îimi  îngădui  mai  departe  să  rămân  om, nu  animal.

Multumesc  Doamne  ca mi-ai dat  ochi  sănătoşi de  care  sa  ma  pot sluji si astfel  sa  nu  depind  de  nimeni sau  de vreun  baston  alb  DAR  iti  mai  multumesc  si  pentru  ca nu mi-ai  luat   vederea  ca  să  mă  pedepseşti  pentru  momentele  in care   am  privit  unde  n-ar fi  trebuit sa  privesc.

Multumesc  Doamne pentru ca  m-ai  inzestrat  cu  două  mâini  sanatoase  cu  care  sa  lucrez  pentru  a-mi  câştiga   hrana  si  de  care  sa   slujesc  la  toate   cele trebuincioase   DAR  iti  multumesc  si pentru  atunci  cand   mainile  mele  au  lucrat   nelegiuirea  Tu  totusi  nu  m-ai  lăsat  fără  ele.

Multumesc Doamne pentru  că  la   naştere  mi-ai  dat  două  picioare   sanatoase  de  care  sa  mă  slujesc  toata  viaţa si  să  alerg într-o  parte  si-n  alta   pentru a  asigura cele  necesare  traiului  si pe care  să le  îngenunchez  înaintea  Ta   în  rugaciune DAR  iti  mulţumesc  enorm  de  mult  ca Tu  totusi  nu  m-ai  lăsat fără  ele ca  pedeapsă  pentru  anii  in  care  am  păşit  in  locurile in  care  stiam  sigur  ca  Tu  nu  esti   acolo  si  stiam  ca  nu  mă  vrei  nici  pe  mine   acolo. Esti  necuprins  in  bunatate. Iti  multumesc  Doamne.

Multumesc   pentru  că  nasul  cu care  m-ai  creat este  funcţional si  nu  se „defectează”  deloc   pentru  ca  altfel  ce   m-aş  fi  făcut  atunci   când  de  atâtea  ori  a   mirosit  a  gaz  in  casă  şi  eu  n-am  aprins  lumina  şi  nici  n-am folosit  chibrit  pentru că   am simţit   pericolul  datorită  acestui  mic  organ. Multumesc  ca  ne-ai  creat  cu  el; fară el  am  arăta  incompleţi, caraghioşi  si  am  fi  nenorociţi   ţinând  cont de toate funcţiile  lui.

Multumesc   Doamne  pentru  gura  cu care m-ai  creat ca  să  Te  laud  pe  Tine  şi  slava Ta,  ca  să  binecuvintez  pe  semenii  mei  si  sa  vorbesc  altora  despre  Tine DAR  iti   multumesc teribil  de  mult  că  oridecâteori  am  bârfit şi  am  blestemat   şi  nu  Te-am  mărturisit, TU  totusi  nu   mi-ai  luat  graiul   si  datorita  bunataţii  Tale   si  iubirii Tale  astăzi  încă  mai  pot   sa  vorbesc. Ajuta-mi  Doamne  sa  vorbesc  doar  cuvintele  Tale.

Sunt  atâtea  lucruri  pentru  care aş avea  să-ţi  multumesc  dar  cuvintele-mi  sunt   atât  de  sărace si de aceea  mă  rezum  la  atât:  iti  multumesc  că  nu  ne  faci  după  meritele  noastre  ci  în  marea  Ta  îndurare  ne  dai  harul  să  ne  pocăim în  fiecare   zi.

Îţi  multumesc  că o duc  mai  bine  decât  merit.

(autor, Estela C. Manea)